RECENZII

Roberto Saviano: „ZeroZeroZero”, sau infernul alb al cocainei

Roberto Saviano nu este doar cel mai bine vândut autor italian al momentului, ci și unul dintre numele aflate pe acea listă scurtă a scriitorilor amenințați cu moartea de diverse grupări în urma cărților pe care le publică. De opt ani de zile, odată cu apariția romanului care i-a adus (ne)dorita faimă - Gomora, tradus la noi la Editura Univers în 2009 - trăiește 24 de ore din 24 sub paza poliției. Cel de-al doilea roman, ZeroZeroZero (Ed. Univers 2014, traducere de Patricia Rădulescu), este dedicat tocmai carabinierilor care l-au însoțit și protejat în tot acest răstimp. Recenzie de Cristina Gogianu.



Alessandro Baricco: „City”, sau când orașul devine tot o poveste

Deși pe rafturile librăriilor românești a ajuns abia în această toamnă (Editura Univers, traducere Patricia Rădulescu), City nu reprezintă una dintre cele mai recente fapte scriitoricești ale lui Alessandro Baricco, făcând parte din prima perioadă de creație a acestuia. Dintre scriitorii italieni ai generației sale, Baricco este probabil cel mai cunoscut și cel mai vizibil publicului autohton, așadar traducerea romanului City apare ca un gest firesc venit să completeze o absență, cu atât mai mult cu cât multe dintre cărțile-i recente se găsesc deja în librăriile noastre. Recenzie de Cristina Gogianu.



Când limba e viaţă: dicţionarul Zingarelli 2015 (şi propunerea noastră)

Limba este casa omului şi nimic din ce se întâmplă în sfera limbajului nu e lipsit de relevanţă: schimbările de civilizaţie sunt şi schimbări de limbaj. O dovedeşte veritabila ʻbijuterieʼ editorială care este dicţionarul Zingarelli 2015 (Editura Zanichelli), în care, printre cele 144 de mii de termeni şi 380 de mii de semnificaţii, putem găsi 500 de termeni noi, 3.000 de cuvinte care trebuie salvate şi o idee originală: 55 de «definiţii de autor», cuvinte comentate de diferite personalităţi. Ceea ce ne prilejuieşte o nouă propunere editorială: un lexic cultural italo-român. De Giovanni Ruggeri.



Motivul întoarcerii în literatura de imigraţie italofonă

Mitul călătoriei nu şi-a pierdut din sensuri şi semnificaţii în literatura de imigraţie actuală, mai mult decât atât acesta îmbracă noi forme expresive de manifestare. Călătoria a produs cu sine o schimbare, o alienare, prin risipirea eu-lui - cutreierând prin lume, iar întoarcerea - o adevărată regăsire a acestuia, prin recuperarea sensului pentru care a fost concepută. Ana Maria Tomaziu Pătraşcu analizează „întoarcerea acasă” în două cărţi, Ritorno a casa, antologie bilingvă italo-română  îngrijită de Irina Ţurcanu (2013) şi L’italiana, de Joseph Zoderer (apărută în 1982 şi tradusă în italiană în 1985).



„Pedepsiţi în iubire”: Clara Petacci şi Benito Mussolini

Semnalăm apariţia traducerii romanului semnat de Pierfranco Bruni, Passione e morte. Claretta e Ben, sub titlul, de mai mare impact asupra cititorului nostru, Pedepsiţi în iubire (Editura Capriccio, Piatra Neamţ, 2014). Este povestea iubirii unei tinere domnişoare de „familie bună”, Clara Petacci, pentru cel care timp de peste douăzeci de ani a fost considerat „Duce”, sau Dictator al Italiei primei jumătăţi a secolului XX. Publicăm prezentarea cărţii şi un interviu realizat de traducătorul Ştefan Damian cu autorul care ne vorbeşte despre multiplele faţete ale scriiturii sale.



„Onorabila venețiană”: un roman despre curtezanele din Lagună

Despre curtezane și viața acestora, desfășurată mereu la întretăierea dintre fascinația provocată și condamnarea aplicată de către societate, literatura posedă un impresionant tezaur ce acoperă mai toate epocile istorice și pătrunde în aproape toate colțurile lumii. În tot acest vast peisaj, curtezanele Veneției scriu un capitol aparte al acestei literaturi, capitol căruia i se adaugă și romanul scriitoarei Rosa Ventrella, Onorabila venețiană (Honorata cortigiana în original), publicat la noi toamna aceasta la editura All, în traducerea Alexandrei Blăgoi. O recenzie de Cristina Gogianu.



„Ultimul dans al lui Charlot” de Fabio Stassi. O lectură originală

Anca-Domnica Ilea ne propune o cheie de lectură comparativă a romanului Ultimul dans al lui Charlot de Fabio Stassi, pornind de la tema narațiunii: într-o seară de Crăciun, Moartea îl vizitează pe Charlie Chaplin, trecut de optzeci de ani, dar cu un fiu încă mic pe care ar vrea să-l vadă crescând, așa că pune o prinsoare: dacă va reuși să o facă să râdă, va câștiga încă un an de viață. Începe astfel un dans cu Moartea, în care nu-l va salva tehnica experimentată a actorului, ci comicul involuntar stârnit de suferințele vârstei, cu alte cuvinte tragicomicul prea-omenescului.



Literatura migrantă: Irina Ţurcanu și „Alia su un sentiero diverso”

Revista noastră urmărește să aducă în atenția publicului și a editurilor din România - ca propuneri de traducere și publicare - operele reprezentative pentru așa-numita „literatura română migrantă” din Italia, creată de autorii care trăiesc în Peninsulă, scriind în limba italiană. În acest număr, romanul de debut al Irinei Ţurcanu, intitulat Alia su un sentiero diverso (Seneca Edizioni, Torino, 2008), a cărui temă o constituie dezrădăcinarea şi căutarea unui pământ fertil pentru re-înrădăcinare. Recenzie de Ana Maria Tomaziu Patraşcu.



Gianna Schelotto, femeia care vorbeşte despre secretele femeilor

Gianna Schelotto este o psihoterapeută şi jurnalistă recunoscută deja în spaţiul cultural al Italiei pentru talentul scriitoricesc, ale cărei cărţi au fost publicate în ultimii ani şi în România. Traducătorul Mihai-Silviu Chirilă ne prezintă cele două cărţi apărute la Editura All în 2011: Un bărbat, numai să fie şi Foamea ucigaşă. În cea dintâi autoarea descrie, cu luciditate cinică şi spirit rafinat de observaţie, câteva tipare de gândire feminină în relaţia cu bărbaţii, iar în cealaltă, două abordări privind modul în care femeia contemporană se raportează la propria persoană.



Baza de date ITALIENISTICA TRADUCERI etapa 2010-1990

Semnalăm o nouă etapă privind baza de date Italienistica traduceri publicată pe site-ul revistei noastre şi cuprinzând titlurile de autori italieni publicate în România. După realizarea primei etape (cu titlurile publicaţiilor din 2014 - work in progress, până în 2011, anul înfiinţării revistei), urmează o altă etapă, „de proporţii”, aceea de a merge în urmă până în 1990. Invităm editurile, traducătorii şi italieniştii să colaboreze la proiectul nostru, trimiţându-ne o listă cu traducerile din italiană în volum (toate genurile) pe care le-au publicat din 2010 înspre trecut, până în 1990.



Un caz editorial: André Stern, „Nu am mers niciodată la şcoală”

Pe coperta cărţii Nu am mers niciodată la şcoală - povestea unei copilării fericite, e scris: „Aceasta este povestea lui André Stern care de mic a învăţat noţiuni, tehnici şi arte prin intermediul jocului, şi-a cultivat pasiunile în deplină libertate şi spontaneitate, a trăit bogăţia unei educaţii lipsite de reguli şi constrângeri. Şi nu a mers niciodată la şcoală”. O mărturie originală şi instructivă, o reflecţie despre alternativele posibile la traseele educative instituţionale, un adevărat caz editorial în Germania şi Franţa, unde a ajuns la a şasea ediţie. Cartea a apărut acum şi în italiană, urmând a fi publicată în alte zece ţări. O propunem şi editorilor din România.



Asolanii. Trei dialoguri despre iubire, prima traducere din Pietro Bembo

Gli Asolani / Asolanii. Trei dialoguri despre iubire, recent publicat de Editura Humanitas în colecţia bilingvă „Biblioteca Italiana”, reprezintă prima traducere în limba română a unei opere de Pietro Bembo, umanist de seamă al secolului al XVI-lea. Prefaţa este semnată de Mario Pozzi de la Universitatea din Torino, cunoscut cercetător al literaturii italiene. Volumul cuprinde un dialog în trei cărţi asupra iubirii, purtat între trei tineri şi trei doamne din aristocraţia veneţiană în grădina castelului de la Asolo al Reginei Ciprului, Caterina Cornaro. O prezentare de Anamaria Gebăilă, care a îngrijit ediţia.



„La grande bellezza”: cealaltă faţă a frumuseţii, în filmul lui Sorrentino

Ultima realizare a lui Paolo Sorrentino, La grande bellezza, a dat lovitura pe piaţa internaţională a premiilor cinematografice: Oscarul pentru cel mai bun film străin, Golden Globe, BAFTA, patru European Film Awards, cinci Nastri d’Argento şi zeci de alte nominalizări. Pelicula reflectă mâna sigură a maestrului, în decupajul imaginilor crepusculare, onirice, halucinante, sau în coloana sonoră rafinată a fragmentelor de cor ecleziastic, corcite cu refrene rock. Facem cunoştinţă cu o Romă a vieţii nocturne, scufundată în plictiseală şi mondenitate blazată. Recenzie de Laszlo Alexandru.



Errico şi Bruto Amante, personalităţi ale Risorgimentului italian şi român

Nicola Terracciano ne prezintă două personalităţi ale Risorgimentului italian şi român: Errico şi Bruto Amante. Errico Amante, născut la Fondi în 1816, a fost un mare jurist şi judecător, preşedinte al Curţii de Apel, devenind apoi senator şi având puternice legături cu România. Fiul său, Bruto, a fost un înalt funcţionar al Ministerului Instrucţiei Publice, Secretar al Ministrului Francesco De Sanctis şi filoromân atât prin educaţia primită de la tatăl său, cât mai ales prin numeroasele raporturi cu personalităţi române ale epocii, el fiind autorul unor însemnate Amintiri de călătorie din România.



O „călătorie în timp”: Andrei Tarkovski în dialog cu Tonino Guerra

Pornind de la Tempo di viaggio (în engleză Voyage in time), Marian Rădulescu ne propune o „călătorie în timp” care îi evocă pe doi mari artişti, regizorul rus Andrei Tarkovsky şi scenaristul italian Tonino Guerra, care a colaborat şi cu alţi importanți regizori precum Antonioni şi Fellini. În acest documentar din 1983 îl putem vedea pe Tarkovsky, aflat în Italia pentru a realiza Nostaghia, împreună cu prietenul său Tonino Guerra. Cei doi se află în căutarea unor locuri în care să filmeze Nostalghia, contemplând frumuseţile arhitectonice care li se oferă privirii şi discutând despre cinema.



Luigi Geninazzi: Estul comunist și sfârșitul său

„București, mai 1987. Sunt șocat de spectacolul sfâșietor al unui popor înfometat și terorizat. Alimentele lipsesc în România lui Ceaușescu, totul e raționalizat, chiar și produsele de bază”. Semnatar al mărturiei surprinse în direct în România anilor Optzeci este Luigi Geninazzi, jurnalist expert în politică internațională, care a publicat recent la Edizioni Lindau din Torino volumul L'Atlantide rossa. La fine del comunismo in Europa / Atlantida roșie. Sfârșitul comunismului în Europa, prefață de Lech Walesa. Publicăm în traducere introducerea volumului și inserția foto care îl însoțește.



Sandro Penna: Poziţii interpretative în zilele noastre

În prefaţa la volumul Sandro Penna, Poezii (Humanitas), criticul Alberto Casadei analizează componentele esenţiale ale liricii poetului perugin: simplitatea şi claritatea stilului, echivalente cu puritatea urmărită la nivel tematic; relaţia nemijlocită între senzaţie şi cuvânt, ţintă a întregii lui poezii; transparenţa şi cantabilitatea. „Dar cred că mai important pentru cititorul de orişiunde este să se lase învăluit şi convins de versurile lui Penna căci ele vor să-l facă conştient de inegalabila şi uimitoarea fericire implicită în faptul de a trăi, concentrată în aforisme menite să dăinuie”.



Cinematica de aur: „Amarcord”, dilatarea amintirii până la apogeu

Imagine nostalgică şi caricaturală a oraşului natal al lui Fellini, Rimini, din anii ascensiunii mussoliniene, Amarcord (cuvânt care, în dialectul din zona sa de origine, Romagna, înseamnă îmi aduc aminte) reia cu umor şi tandreţe toate temele dragi regizorului, prezente în întreaga sa creaţie: obsesia mării, ridiculizarea clerului, femeia opulentă, extravaganţele înaltei societăţi, căutarea identităţii. De altfel, succesul filmului din 1973 a făcut ca termenul din titlu, „Amarcord”, să devină un neologism al limbii italiene, cu sensul de „evocare nostalgică”. Cronică de Marian Rădulescu.



Din cinematica de aur: „Otto e mezzo” de Federico Fellini

Profund autobiografic, Otto e mezzo (1963) de Federico Fellini este, arată Gilbert Salachas, „filmul realizării unui film (care poate nu se va face niciodată), văzut prin prisma stărilor sufleteşti, a visurilor şi a obsesiilor regizorului”: zborul, marea, circul, ridiculizarea clerului, extravaganţele înaltei societăţi, cuplul în pragul destrămării, magicianul, femeia opulentă. Pelicula reprezintă un mare pas înainte înspre modernitate al celei de-a şaptea arte, una din cele mai inventive creaţii sub forma unei reflecţii în oglindă a actului creator în sine. Marian Rădulescu ne repropune acest film.



Din cinematica de aur: „Julieta şi spiritele” de Federico Fellini

Marian Rădulescu ne readuce în atenţie Julieta şi spiritele, un film al lui Federico Fellini, în technicolor şi widescreen, care ne transmite peste decenii (a fost realizat în 1965) că - după o luptă dură cu încercările (ispitele) prin care, ca „oameni mari” ce-am devenit, trecem - doar lucrurile bune, întemeietoare şi ziditoare pe care le-am deprins în „cei şapte ani de-acasă” ne mai pot salva. Totul e să ne încăpăţânăm să fim (să redevenim) „asemenea pruncilor”.  Aşadar, prin acest film-spectacol flamboaiant să încercăm să răspundem apelului personajului titular la inocenţă, la copilărie.



„Cristalurile din Viena” de Giuliana Morandini, roman central-european

Şi în acest număr propunem un nume al literaturii italiene puţin cunoscut şi netradus la noi: Giuliana Morandini, o prozatoare, eseistă şi critic literar în a cărei scriitură se regăsesc numeroase influenţe ale complexei reţele culturale central-europene din care face parte şi zona din care provine, Friuli. Totodată, se impune în literatura italiană contemporană ca o reprezentantă de seamă a romanului de război, alături de alte două remarcabile prezenţe feminine, Renata Viganò şi Elsa Morante, în corul de scriitori care descriu un eveniment prin excelenţă masculin cum este războiul.



Valentin Protopopescu: Emil Cioran, fără menajament

„Valentin Protopopescu dă la iveală o carte unică atât prin miza ei tematică, cât şi prin abordarea interdisciplinară, menită să tulbure multe instanţe critice încremenite în judecăţile lor comode, partizane sau ex-cathedra. Este vorba de Cioran în oglindă – încercare de psihanaliză (Editura TREI), un opus pilduitor atât prin impostaţia ştiinţifică (psihobiografia) şi seriozitatea lecturilor (peste 200 de surse consultate), cât şi prin calitatea scriiturii, ca să nu mai vorbim de necruţătorul rechizitoriu moral la care este supus în premieră Emil Cioran”. O recenzie de Geo Vasile.



Eliade/1: Sacru şi ezoteric, noi perspective în hermeneutica italiană

Precauţia lui Mircea Eliade referitoare la interferenţele operei sale ştiinţifice cu domeniul ezoterismului „tradiţional” nu a împiedicat exegeza să-l recupereze tocmai în ordine ezoterică. Acestei teme îi este dedicat volumul Mircea Eliade. Le forme della Tradizione e del Sacro (Mircea Eliade. Formele Tradiţiei şi ale Sacrului), îngrijit de Giovanni Casadio şi Pietro Mander, apărut în 2012 la Edizioni Mediterranee din Roma, sinteză a lucrărilor congresului organizat în 2007 la Perugia, cu ocazia centenarului naşterii marelui istoric şi filosof al religiilor. O recenzie de Constantina Raveca Buleu.



Eliade/2: Între filozofie şi medicină: corespondenţa cu Valeriu Bologa

Printre nenumăratele publicații despre Mircea Eliade care apar fără încetare în engleză, italiană și română, eliadistul italian Giovanni Casadio se opreşte asupra volumului semnat de Mihaela Gligor, Între filosofie şi medicină. Folclorul medical în viziunea lui Mircea Eliade şi Valeriu Bologa (2012), dedicat schimbului epistolar dintre Mircea Eliade şi medicul și folcloristul ardelean Valeriu Lucian Bologa (1892-1971), care a fost profesor de istoria medicinei și farmaciei la Facultatea de Medicină din Cluj și fondator al școlii științifice locale împreună cu maestrul său, francezul Jules Guiart.



Semnalări editoriale: „Isus între tâlhari” de Grigore Arbore

Isus între tâlhari este titlul noului volum semnat de Grigore Arbore, unul dintre istoricii de marcă ai artei occidentale, stabilit din 1987 în Italia. Apărut la Editura Litera (2012), este structurat în două secțiuni cuprinzând 12 studii dedicate, cum arată autorul în prefaţă, „unora dintre aspectele artei și culturii europene pentru care am manifestat interes în ultimele trei decenii. Unul dintre teritoriile artistice pe care le-am frecventat cu precădere a fost acela al artei Renașterii italiene.  Prin multitudinea spectaculoasă a realizărilor sale ea a exercitat asupra mea o firească atracție magnetică”.



Emigraţia din regiunea Veneto în România

O direcţie de interes a publicaţiei noastre o reprezintă cercetarea şi recuperarea memoriei istorice a emigraţiei italiene din România. O importantă contribuţie o aduce volumul italian Veneti in Romania de Roberto Scagno, Paolo Tomasella, Corina Ţucu, ce aprofundează un aspect al emigraţiei italiene din regiunea Veneto puţin explorat, vizând România. Ţara noastră a fost pentru câteva generaţii de emigranţi italieni o regiune în măsură să le ofere posibilităţi de creştere socială şi economică, până la instaurarea comunismului în 1948, care a dus la destrămarea comunităţilor rezidente.



Accademia di Romania din Roma, istoria unei instituții după 90 de ani

Recent a fost publicat un volum ce oferă cititorilor români, pentru prima oară în mod suficient de exhaustiv, „povestea” Școlii Române din Roma (Accademia di Romania): M. Bărbulescu, V. Turcuș, I.D. Damian, Accademia di Romania din Roma. 1922-2012, Ed. Accademia di Romania, Roma, 2012. Lucrarea, ce reconstruiește existența instituției de la originile ei până azi, a fost prezentată cu prilejul aniversării a 90 de ani de la deschiderea Școlii și a 130 de ani de la nașterea întemeietorului ei, Vasile Pârvan. Versiunea italiană este în pregătire. O recenzie de Horia Corneliu Cicortaş.



Lecţii de democraţie: „Opera deschisă” de Umberto Eco

Leo Butnaru propune o cheie de lectură a Operei deschise a lui Umberto Eco din perspectiva „deschiderilor” pe care le aducea sub regimul sovietic: „Intuiam aici primele lecţii de democraţie în opţiunile pe care le puteai avea în vastul domeniu al esteticii, ca antidot al dogmatismului, totalitarismului, ca exclusivism agresiv, al axiologiei realismului socialist ce punea ideologicul, politicul mai presus de artă. O atare democraţie admitea manifestarea oricâtor stilistici artistice, unele din ele fie discutabile, foarte discutabile, însă posibile şi admisibile, de ele neputându-se face abstracţie”.



Sensul metamorfozării lui Pavese în „Femei singure”

Ştefan Lucian Mureşanu ne introduce romanul Femei singure de Cesare Pavese, în care se întrezăreşte jocul meditaţiei profunde al bărbatului-femeie. Scriitorul se va apropia prin metamorfozare de adâncul din sufletul unei femei. Îi va simţi şi îi va trăi toate clipele de fericire şi deznădejde, pe care doamna Clelia, eroina romanului, le va avea pe tot parcursul povestirii. Cu cât înaintăm în dialogul femeii, cu atât înţelegem spasmul bărbatului intrat în transa adâncă a eului feminin. Romancierul a trebuit să intre într-un rol greu de jucat pentru a înţelege de ce multe femei se sinucid.



Arnaldo Spallacci, „Maschi”: probleme de gen şi identitate masculină

Cartea Maschi a lui Arnaldo Spallacci a apărut cu puţin timp în urmă la Editura Il Mulino din Bologna. Titlul volumului are un impact puternic, prin utilizarea directă şi simplă a substantivului bărbaţi (maschi). Daniel Mara recenzează acest volum binevenit în peisajul publicistic din domeniul socio-psiho-pedagogic, recomandând traducerea în română, deoarece lectura cărţii ar constitui şi pentru publicul din ţara noastră un prilej de reflecţie consistentă asupra dinamicii identităţii genului masculin, asupra implicaţiilor multiple pe care le are această dinamică asupra întregii societăţi actuale.



„Teorema” lui Pier Paolo Pasolini: magia irezistibilă a Străinului

Straniu şi criptic, de o forţă epică şi un flux liric egale în intensitate şi profunzime, romanul-parabolă Teorema (tradus de Alexandra-Maria Cheşcu şi apărut la Polirom în 2007), publicat de prozatorul italian Pier Paolo Pasolini în 1968, creşte în jurul unui personaj aproape fantasmatic, venit să tulbure liniștea unei familii burgheze din împrejurimile orașului Milano. După ce se abandonează Oaspetelui într-o îmbrăţişare unică, nici unul dintre membrii familiei nu mai seamănă cu sine. Fiecare trăiește bucuria stranie a închiderii într-un cerc al secretului mut. O recenzie de Ela Iakab.



„Cimitirul din Praga” de Umberto Eco, un (nou) roman postmodern

Hanibal Stănciulescu analizează romanul Cimitirul din Praga de Umberto Eco (Polirom 2010, traducere de Ştefania Mincu), pornind de la observaţia că „după apariţia primelor trei romane, Numele trandafirului, Pendulul lui Foucault şi Insula din ziua de ieri, în creaţia sa literară a apărut un punct de ruptură: cărţile care au urmat (Baudolino şi Misterioasa flacără a reginei Loana) au surprins cititorul capabil de ʻlectură criticăʼ printr-o tensiune ideatică mai scăzută, jocuri textuale mai puţin inspirate şi, lucru destul de supărător, prin aplatizarea dinamicii dintre roman şi metaroman”.



Giovanni Sartori: „Ce facem cu străinii?”

Un subiect de actualitate tratat de Giovanni Sartori, personalitate binecunoscută în Italia, dar și în lumea academică europeană și americană. Ideile sale politice, sociologice și filozofice sunt însă în mult mai mică măsură prizate de mediile universitare și culturale. Volumul Ce facem cu străinii? (Humanitas, 2007) analizează, între altele, etica intenției și etica responsabilității, atenționând deschis întreaga clasă politică – europeană și occidentală – asupra efectelor pe care le pot avea, pe termen mediu și lung, deciziile cu privire la imigrație și integrare. O recenzie de Sorin Vintilă.



Rodica Draghincescu, cu faţa la obiectivul nedefinitului

În Franţa a apărut volumul de versuri Rodica  Draghincescu, Ra(ts), introducere Julien Blaine, prefaţă Cecile Oumhani, ilustraţii Marc Granier (Ed. Petit Pois). „Rodica Draghincescu rămâne mereu cu faţa la obiectivul nedefinitului, al neîmplinitului, al spaţiului dintre doi, sau mai precis al neurmăririi. Poezia sa conţine toate aceste vibraţii matriciale, toate aceste unde amniotice amestecate cu contracţiile unui pântec feminin, un fel de stare de graţie pe care numai femeia poate s-o cunoască şi s-o înţeleagă”. O recenzie de Michel Bénard tradusă de Manolita Dragomir-Filimonescu.



Un volum dedicat aniversării a 150 de ani de la Unitatea Italiei

Volumul îngrijit de Francesco Guida, Italia e Romania verso l’Unita nazionale, apărut la Humanitas în 2011, reuneşte lucrările Congresului internaţional desfăşurat la Universitatea din Bucureşti în 16-17 iunie 2011 cu ocazia aniversării a 150 de ani de la unificarea Italiei. „Cartea – notează Olivia Simion – marchează colaborarea benefică a două spaţii culturale, Italia şi România, punând la dispoziţia publicului român articole ale unor cercetători italieni la care ar fi fost mai dificil de ajuns".



Pictura italiană din secolele XV-XX la Muzeul de Artă timişorean

Viorica Bălteanu recenzează catalogul Pictura europeană din secolele XV-XX în Muzeul de Artă Timişoara (Editura Brumar, 2012), realizat de muzeograful Marius Cornea. Cele 418 pagini bilingve (română-engleză, italiană-română) conţin o bogată iconografie, cu 20 de imagini color şi 476 în alb-negru. Iubitorii de frumos pot admira şi afla lucruri interesante despre operele unor artişti italieni de marcă din secolele XV-XIX.



Paulo Freire, o pedagogie de interes pentru Italia şi România

În 2010 a fost publicat, la Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti, volumul Paulo Freire: viaţa şi opera: pentru o pedagogie a dialogului, rezultatul traducerii şi adaptării în limba română a cărţii Narrando Paulo Freire. Per una pedagogia del dialogo, scrisă în limba italiană de profesorul Paolo Vittoria. Autorii traducerii sunt Daniel Mara şi Cosmina Diana Păvăluc. Cartea este un interesant itinerar în spaţiu şi timp, care dă viaţă gândirii şi experienţelor celebrului pedagog brazilian.



Claudio Magris despre Dieter Schlesak, în exclusivitate în română

Prezentăm, în exclusivitate în română, cu acordul prestigiosului cotidian „Corriere della Sera”, amplul articol dedicat de Claudio Magris lui Dieter Schlesak, la apariţia romanului L'uomo senza radici (Garzanti, Milano 2011). Cu spiritul său acut, Magris arată cum „Schlesak a reuşit într-o întreprindere care nu mai părea posibilă: să vorbească, în termini noi şi originali, despre Shoah. Călătoria pe care a întreprins-o în spaţiu şi timp este o călătorie în concreteţea extremă şi în înstrăinarea cea mai radicală”.



„Întrebările despre credinţă ale Cardinalului Ravasi”

La Editura Humanitas a apărut volumul Întrebări privitoare la credinţă. 150 de răspunsuri la întrebările celor care cred şi ale celor care nu cred de Cardinalul Gianfranco Ravasi, traducere din italiană de Anamaria Gebăilă şi Bogdan Chioreanu, ediţie îngrijită de Smaranda Bratu Elian şi Vlad Russo. Anamaria Gebăilă ne propune o prezentare cu fragmente reprezentative din cartea care reprezintă o culegere de întrebări ale omului contemporan, la care Cardinalul Ravasi îşi propune să răspundă concis şi edificator.



Alessandra Farkas despre Norman Manea în „Corriere della Sera”

Prezentăm, în exclusivitate în limba română, cu acordul prestigiosului cotidian „Corriere della Sera”, articolul dedicat de Alessandra Farkas lui Norman Manea, la apariţia romanului Il rifugio magico (Il Saggiatore, Milano, 2011, în traducerea lui Marco Cugno. În dialogul purtat de Alessandra Farkas, corespondent de la New York pentru „Corriere della Sera”, cu Manea, este înfruntată şi situaţia intelectualului în societatea contemporană, scriitorul afirmând că „intelectualii din Europa de Est continuă să se simtă exilaţi în patrie, fiind astăzi invizibili şi nesemnificativi”.


Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează
dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.