NOIEMBRIE 2018, ANUL VIII

Eveniment editorial: Jacopone da Todi, „Cele mai frumoase laude”

Recent a avut loc un însemnat eveniment editorial: apariția la editura Humanitas, în ediție bilingvă, a florilegiului de Laude ale misticului franciscan din zorii literaturii italiene Jacopone da Todi, în remarcabila traducere a Oanei Sălișteanu, cu un aparat critic de mare ținută și cu prefața înalt lămuritoare a specialistului iacoponic Matteo Leonardi. Volumul vine să umple o lacună din cultura românească nu numai în ce privește cunoașterea originilor literaturii italiene, ci și a unui gen literar care ne plasează într-o altă dimensiune, eminentă și neliniștitoare. De Smaranda Bratu Elian.



Vaticanul a instaurat Ziua catacombelor la Roma: 13 octombrie 2018

Vaticanul a stabilit că începând de anul acesta la 13 octombrie va fi celebrată Ziua catacombelor. Multe tuneluri şi bazilici subterane ale capitalei Italiei vor putea fi vizitate gratis, multe lăcaşuri în mod normal interzise. Catacombele romane, locuri pline de mister purtând aerul creştinismului primar, fascinează întreaga lume încă din 1849, când arheologul italian Giovanni Battista de Rossi a făcut o descoperire senzaţională. În afara zidurilor Romei, el a descoperit un cimitir subteran sau catacombă, care adăpostea rămăşiţele pământeşti ale câtorva dintre primii papi. De Raluca Niţă.



Armando Santarelli, un scriitor îndrăgostit de România

„Când am pus piciorul prima dată în România, am simțit emoția care ne cuprinde atunci când ne întoarcem în țara natală după o lungă absență. O dragoste târzie, dar tocmai de aceea matură, puternică, completă, ca pentru a umple un gol din sufletul meu”. Pentru Armando Santarelli, România este un fel de profesiune de credinţă. Cuvintele sale deschid o mărturie profundă şi personală, doctă şi iluminantă, care abordează teme privind istoria, limba şi cultura română într-o amplă analiză din care răzbate o adevărată declaraţie de dragoste pentru ţara noastră.



Din povestirile lui Giorgio Bassani: „În exil”

Poet, nuvelist, romancier, eseist şi editor, Giorgio Bassani (1916-2000) a cunoscut consacrarea cu volumul Cinque storie ferraresi (1956, Cinci povestiri din Ferrara), urmat de Le storie ferraresi (1960, Povestiri din Ferrara). Tematic, Bassani este un scriitor al anilor războiului, al constrângerilor dureroase pe care acesta le-a impus. Ideea că fascismul a ucis nu numai prin gloanţe, ci şi prin pervertirea sufletelor oamenilor, este tema sa preferată şi constituie esenţa celor mai bune pagini ale scrierilor sale. Publicăm povestirea In esilio (În exil), tradusă de Livia Mărcan.



Cripta del Peccato Originale, o poveste sacră din Sudul Italiei

Peştera Cripta del Peccato Originale este cunoscută şi ca Grotta dei Cento Santi sau Cappella Sistina dell’arte rupestre. Se află aproape de oraşul Matera, în pântecele pământului calcaros. Legenda spune că în secolul al VII-lea au venit în Sudul Italiei mulţi monahi, aduşi de persecuţiile împotriva creştinilor din Orient şi Ţara Sfântă. Supoziţia că atunci au fost pictate frescele din peşteră e legată de stabilirea acestora în grotele proxime văii Gravinei, de acurateţea programului iconografic sau de somptuozitatea vestimentară a Maicii Domnului, prezentată ca o împărăteasă bizantină. De Andreea Foanene.



Serile italiene au sărbătorit a 50-a prezență pe scena culturală autohtonă

Cu evenimentul din 17 octombrie 2018, desfășurat la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, Serile italiene au sărbătorit a 50-a ediţie. Așadar, 50 de întâlniri în jurul a tot atâtea volume aparținând literaturii și culturii italiene. Un număr rotund și foarte muncit, încurajator și purtător de speranță pentru viitor, sărbătorit prin Cele mai frumoase laude ale lui Iacopone da Todi, cel mai recent volum al colecției bilingve Biblioteca italiană. Caracterul festiv al serii a fost marcat și prin prezența cu adevărat consistentă, atât ca număr, cât și la nivel de discurs, a invitaților. De Cristina Gogianu.



Lectura lui Dante. Mânia Sfântului Petru (Paradis XXVII)

Laszlo Alexandru analizează Cântul al XXVII-lea al Paradisului, în care Beatrice îşi arată furia pentru decăderea morală a oamenilor. „Beatrice își întrerupe contemplarea frumuseții universului și pronunță o viguroasă invectivă: legătura dintre partea precedentă și aceasta trebuie găsită într-un sentiment bivalent, de satisfacție pentru ceea ce i se oferă aceluia care se bucură de beatitudine, și amărăciune pentru oamenii care se lasă deviați din drum. Motivul ruperii de Dumnezeu trebuie pus pe seama poftelor, care le dau târcoale oamenilor și le înmoaie tensiunea morală” (T. Di Salvo).

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.




PARTENERI INSTITUŢIONALI












COPYRIGHT


Toate textele de pe acest site
sunt protejate
de dreptul de autor.
Este interzisă preluarea
şi reproducerea acestora,
chiar parţială şi cu orice mijloc, fără acordul editorului.