NR. 3, MARTIE 2017, ANUL VII

Leonardo Sciascia şi fabulele Puterii

Smaranda Bratu Elian pune în discuţie, în rubrica „Scriitori pe care e rău dacă îi uităm”, aspecte mai puţin cunoscute, de o tulburătoare actualitate, din opera lui Leonardo Sciascia, conştiinţă vie a Italiei în a doua jumătate a secolului XX. Este analizată aici prima operă, Fabulele dictaturii (1950), care în cele douăzeci şi şapte de scurte fabule în proză evidenţiază similitudinea dintre două regimuri totalitare, cel de dreapta, recent abolit, şi cel de stânga al lui Stalin pe atunci încă înfloritor, cu aroganţa, triumfalismul, minciuna, servilismul, fuga de responsabilitate şi adulaţia din partea artiştilor.



Alda Merini sau Echilibrul nebuniei

Alda Merini s-a născut la 21 martie 1931 şi parcă ar fi vrut chiar să onoreze o expresie italiană: marzeggiare, a fi umoral, a fi schimbător ca vremea de martie. Expresia nu este tocmai comună, cum nici Alda Merini nu a fost comună, în nimic. Pentru ea nu exista travestire după vreuna sau alta dintre modele literare, convinsă fiind de două mari adevăruri: „nimic nu este mai presus de nebunie”, dar şi că „demenţa este o importantă sarcină civică şi trebuie să ştii să o gestionezi”. Aşa cum a făcut-o ea: fără filtre induse de practica socială, fără jumătăţi de adevăr. De Roxana Utale.



Restituiri culturale. Ioan Godea despre bisericile de lemn din Transilvania

Personalitatea pe care o evocăm în cadrul rubricii „Restituiri culturale” este Ioan Godea (1943-2014), remarcabil etnolog, muzeolog, istoric de artă şi folclorist. A fost profesor de istorie, director la diferite muzee, a editat reviste ştiinţifice şi de cultură, fiind răsplătit cu premii academice şi distincţii didactice. Regizorul Victor Popa ne propune două preţioase materiale video cu Ioan Godea, realizate în 2008, unul despre bisericile de lemn din Transilvania şi celălalt despre Canalul Morilor din „nobilul judeţ Arad”, căruia i-a dedicat cartea apărută la Editura Brumar din Timişoara în 2012.



Din povestirile lui Dino Buzzati: „Uciderea balaurului”

Din povestirile lui Dino Buzzati (1906-1972), publicăm Uciderea balaurului, tradusă de Anca-Domnica Ilea. În stilul său caracteristic, scriitorului propune cititorului un moment de reflecţie prin parabola fantasticului. „Preaîndărătnica viaţă se scurgea din botul balaurului. Nimeni, jivină ori duh, nu sărise să răzbune măcelul. Omul ştersese acea pată vetustă de pe faţa lumii, el, omul cel iscusit şi puternic, ce pretutindeni statorniceşte înţelepte legi întru rânduială, omul cel mai presus de toate, ce se străduiește întru progres şi nu poate îngădui cu nici un chip supravieţuirea balaurilor, fie şi în munţii cei sihaştri”.



Viorel Toma, Expoziţie de pictură (1982-2016) la Timişoara

Artistul plastic timișorean Viorel Toma a inaugurat în 23 februarie 2017, la Muzeul de Artă din Timișoara, expoziția personală prin care-și prezintă un fragment din creațiile artistice realizate între anii 1982-2016. Sunt expuse lucrări de pictură (ulei pe pânză), acuarelă, desen și caligrafie, „relevând un demers conceptual unic în peisajul artistic actual”. Temeiurile credinţei artistice ale lui Viorel Toma compun o realitate puzzle, obiectele de pe pânzele sale purtând patina timpurilor trecute care se regăsesc şi în timpurile noastre, proiectând viitorul. Expoziţia este deschisă până în 15 aprilie 2017.



Lectura lui Dante. Prietenul jigărit (Purgatoriu XXIII)

Laszlo Alexandru prezintă Cântul al XXIII-lea al Purgatoriului, în care Dante şi Virgiliu se află în al şaselea cerc, unde sunt lacomii, cu ochii adânciţi în orbite şi un aspect scheletic, provocat de foamea cruntă. „Dante, mai mult decât la alţi păcătoşi din Purgatoriu, vede în lacomi o autentică malformaţie a calităţii umane. Orice păcat e totodată o deformare fizică, o încălcare a normei, care este frumuseţe. De aici viziunea acestor schelete ce defilează de-a lungul cornişei, care a devenit acum un fel de lazaret (pentru noi ca un lagăr nazist, despre care am văzut imagini în fotografii)” (T. Di Salvo).



Succes editorial în Italia pentru autobiografia creatorului McDonald’s

McDonald’s este considerat revoluţia fast food, aşa cum pilula anticoncepţională este simbolul revoluţiei sexuale. Ray Kroc nu l-a inventat, ci doar a intuit ce se va întâmpla. Viaţa casnică se modificase, femeile lucrau, masa în familie devenise un lux, se mânca în grabă, fugind dintr-un loc într-altul. A murit în 1984, la 82 de ani, lăsând mii de localuri cu cele două arcuri galben-roşii pe frontispiciu şi o autobiografie postumă care acum se bucură de un succes enorm în Italia. Poate pentru că astăzi, dincolo de mâncare, revoluţii şi idei, cel mai mult ne lipsesc vizionarii. De Raluca Niţă.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.

PARTENERI INSTITUŢIONALI












COPYRIGHT


Toate textele de pe acest site
sunt protejate
de dreptul de autor.
Este interzisă preluarea
şi reproducerea acestora,
chiar parţială şi cu orice mijloc, fără acordul editorului.