NR. 11, NOIEMBRIE 2017, ANUL VII

Eveniment editorial: „Sfaturi prietenești de la Papa Francisc”

Doi ziariști, vaticaniști, Andrea Tornielli și Domenico Agasso jr., s-au gîndit să pună cap la cap reflecțiile despre lume și viață ale Papei, așa cum rezultă dintr-un șir de predici ținute în diverse momente, în diferite contexte. Cartea a fost publicată în Italia în martie 2017 (Consigli di un Papa amico, San Paolo Edizioni), fiind acum tradusă şi în limba română sub titlul Sfaturi prietenești de la Papa Francisc. Cuvinte care ne ajută să trăim mai bine (traducere din italiană de Laszlo Alexandru, Cluj, Editura Viaţa Creştină, 2017). Publicăm câteva fragmente din cartea tocmai apărută.



Adio lui Paolo Laterza, preşedintele prestigioasei edituri Laterza din Bari

Pe 17 octombrie 2017 majoritatea cotidienelor italiene, centrale şi regionale, anunţau cu mari elogii şi mult regret moartea lui Paolo Laterza, timp de 20 de ani preşedinte al cunoscutei şi prestigioasei edituri Laterza din Bari, dar şi jurist de înaltă ţinută, membru în Consiliul superior al Băncii Italiei, apropiat a doi dintre preşedinţii recenţi ai Italiei, Carlo Azeglio Ciampi şi Giorgio Napolitano, sprijinitor activ al Institutului de istorie a antifascismului şi a Italiei contemporane din Puglia. Smaranda Bratu Elian evocă minunata poveste a editurii familiei Laterza.



Să (re)descoperim nuvelele lui Pirandello

Anul acesta, în care lumea literară sărbătoreşte 150 de ani de la naşterea lui Luigi Pirandello (marele prozator şi dramaturg italian căruia în 1934 i s-a acordat premiul Nobel pentru literatură), nu se putea încheia decât cu un volum Pirandello. La editura Humanitas va apărea în aceste zile un volum de douăzeci şi şase de nuvele ale scriitorului sicilian în traducerile lui Mihai Banciu şi Florin Chiriţescu. Prin acest volum, îngrijit şi prefaţat de Miruna Bulumete, cititorul e invitat să descopere nişte excepţionale proze de scurtă respiraţie, alese pentru a oglindi diferitele etape ale creaţiei pirandelliene.



150 de ani de la naşterea celebrului dirijor Arturo Toscanini

Se împlinesc 150 de ani de la naşterea lui Arturo Toscanini (25 martie 1867, la Parma, în locurile de baştină ale lui Giuseppe Verdi). A dirijat cele mai mari şi mai importante orchestre internaţionale, a transformat, recreat şi condus timp de mulţi ani teatrul care îi va deveni „casă”: La Scala din Milano. Asemeni unor artişti ca Maria Callas şi Rudolf Nuriev, dirijorul este şi astăzi considerat o adevărată şi autentică icoană a artelor, un amestec valoros, unic, de pasiune şi vocaţie pentru muzică, îmbinate cu un real talent comunicativ. De Raluca Niţă.



Sudul Italiei ca mozaic cultural. Întâlnirea cu Otranto

Extremitate sudică a Italiei, cunoscut ca și oraș-port amplasat în peninsula Salento, orașul Otranto a fost, pe rând, colonie grecească, burg medieval, spațiu cucerit de invazia otomană sau teren de desfășurare a viziunilor arhitecturale baroce. Astăzi, toate aceste straturi istorice pot fi accesate vizual cu mare ușurință și claritate. Tehnică artistică și metaforă socială, mozaicul devine un principiu cumulativ și calitativ care definește acest spațiu sudic multietnic și multicultural. O realitatea care constituie un fond fertil de inspirație pentru pictura metafizică. De Andreea Foanene.



Între clasic și extravaganță: artistul Otto Kruch la Veneţia

În perioada 18 septembrie - 12 octombrie 2017 s-a desfășurat, în Mica Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, expoziția personală a artistului român de origine germană Otto Kruch, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Uniunii Artiștilor din Germania. Odată cu vernisajul a avut loc și dezvelirea efigiei de bronz cu portretul istoricului Nicolae Iorga, pe care artistul a donat-o prestigioasei instituții. Prin aceasta, Kruch a adus un omagiu dincolo de timp personalității lui Nicolae Iorga, fondatorul Școlii Române de la Veneția. De Claudia Mandi.



Lectura lui Dante. Despre valoarea prudenţei (Paradis V)

Laszlo Alexandru analizează Cântul al V-lea al Paradisului, în care Beatrice vede lumina divină reflectată asupra lui Dante. Această sclipire este cea care aprinde iubirea în mintea omului. Orice altă lucire pământească este iluzorie, o biată reflexie a strălucirii divine. „Dumnezeu, adevărul etern, absolut şi unic, după ce-a fost văzut şi cunoscut, ca bine suprem, nu poate accepta să fie împărţit cu alte bunuri; dacă oamenii se lasă seduşi de acestea, o fac pentru că orice bun are un semn al prezenţei creative şi transfigurante a divinităţii” (T. Di Salvo).

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.

PARTENERI INSTITUŢIONALI












COPYRIGHT


Toate textele de pe acest site
sunt protejate
de dreptul de autor.
Este interzisă preluarea
şi reproducerea acestora,
chiar parţială şi cu orice mijloc, fără acordul editorului.