În cadrul proiectului interdisciplinar Banatul multietnic. Recuperarea memoriei istorice al revistei noastre, iniţiat de Afrodita Cionchin în colaborare cu istoricul Ionel Cionchin, am publicat până acum o serie întreagă de studii din diferite domenii, de la figurile marcante ale acestui spaţiu şi evenimentele istorice semnificative ale trecutului, la descoperirile arheologice cele mai importante ale ultimilor ani, la pictura pe sticlă din Banat sau la portul tradiţional din câmpia Banatului, urmărind teme mai puţin studiate şi valorificate. Invităm cercetătorii să ne trimită în continuare articole şi studii.

Istoricul Ionel Cionchin evocă figura lui Paul Iorgovici Brâncoveanu (1764-1808), „întâiul iluminist propriu-zis din Banat”, cum l-a numit Nicolae Danciu Petniceanu. Paul Iorgovici Brâncoveanu s-a născut la 28 aprilie 1764, la Vărădia, jud. Caraş-Severin, în familia preotului Marcu, parohul bisericii din comună. A studiat filosofia la Bratislava şi dreptul la Pesta şi Viena. A locuit trei ani la Roma, înscriindu-se la Institutul „Propaganda Fide”, documentându-se la Biblioteca Vaticanului şi adunând materiale pentru o lucrare privind originea, vechimea şi continuitatea poporului român în spaţiul ancestral.

În anul 1848, numit „primăvara popoarelor”, au avut loc revoluţii în Europa de Vest şi Centrală: Palermo (ianuarie), Paris (22 februarie), Viena (13 martie), Budapesta (15 martie), ca şi în spaţiul românesc - Moldova, Ţara Românească, Transilvania şi Banat. Simbol al cărturarilor din Banat, Eftimie Murgu (1805-1870) a militat pentru libertatea poporului român, concepută atât sub raport naţional, cât şi social. Acest adevăr a fost ilustrat în întreaga sa gândire politico-revoluţionară, în atitudinea şi activitatea sa dinaintea revoluţiei, dar mai ales în timpul revoluţiei de la 1848. De Ionel Cionchin.

Din ciclul dedicat Centenarului Marii Uniri, profesorul Ionel Cionchin evocă personalitatea lui Vasile Goldiş. Profesor, istoric, jurnalist, om politic implicat în învăţământul românesc şi în viaţa culturală, a fost unul din militanţii Marii Uniri şi desăvârşirii statului România Mare. Cuvântarea lui a reprezentat momentul esenţial al Programului Marii Adunări Naţionale Constituante a românilor din Transilvania şi Ungaria, ţinută în ziua de duminică, 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. În primul guvern al Transilvaniei libere, a deţinut funcţiile de vicepreşedinte şi Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

Din ciclul dedicat Centenarului Marii Uniri, profesorul Ionel Cionchin evocă în acest număr personalitatea lui George Popoviciu (25 martie 1862, Cliciova – 26 decembrie 1927, Lugoj), unul din cărturarii de seamă ai Banatului de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Doctor în teologie, filozof şi istoric, Protopop al Lugojului, George Popoviciu s-a afirmat ca luptător naţional, fiind un membru activ al Partidului Naţional Român şi militând pentru drepturile românilor din Austrio-Ungaria şi Unirea teritoriilor româneşti cu „Patria Mamă”, România.

Istoricul Ionel Cionchin evocă figura preotului martir Atanasie Conciatu şi contribuţia sa la lupta pentru eliberare naţională şi unirea românilor bănăţeni în graniţele unui stat românesc. În această luptă se înscrie „revoluţia” ţăranilor din toamna anului 1918 din comuna timişeană Denta, condusă de Atanasie Conciatu, născut la 27 ianuarie 1885 în comuna Tolvadia (azi Livezile, comuna Banloc, jud. Timiş). Deşi n-a murit în război, ci împuşcat de soldaţii maghiari, acesta a fost trecut primul pe placa de marmură a „Monumentului Eroilor căzuţi în primul război mondial”.

În anul 1936, în Duminica de 20 a lunii Undrea, capitala Banatului a marcat momentul sfinţirii fundamentului viitoarei Catedrale Mitropolitane a provinciei româneşti. Ridicarea unei Catedrale în capitala Banatului a fost un mai vechi deziderat al românilor de confesiune ortodoxă din această parte a României, prin aceasta dorindu-se înfiinţarea unei Episcopii creştin-ortodoxe în oraşul de pe malurile Begheiului. Slujba de sfinţire a fost oficiată de Episcopul dr. Andrei Magier, luând parte la momentul solemn toate autorităţile vremii şi mulţi drept-credincioşi. Evocare de Cornel Florin Seracin.

Emil Petru Raţiu, medic-scriitor stabilit în Italia din 1969, evocă unele dintre cele mai semnificative episoade din istoria bogată a Timişoarei. Una dintre figurile remarcabile din trecutul oraşului este Johann Nepomuk Preyer. Personalitate complexă, el a fost un istoric al Timişoarei, de la începuturile ei până în timpurile sale, a fost ziarist scriind articole politice şi sociale, poet şi dramaturg. În ce priveşte istoria românilor şi a ungurilor, Preyer descrie prezenţa lui Carol Robert de Anjou la Timişoara, ajuns pe tronul Ungariei după stingerea dinastiei arpadiene, prin moartea regelui Andrei al III-lea.

În cadrul lucrărilor unui amplu proiect de reabilitare a centrului istoric al Timişoarei, sunt scoase la iveală vestigii arheologice de mare interes ştiinţific despre care ne vorbeşte domnul Dan Leopold Ciobotaru, manager al Muzeului Banatului, arătând că „deosebit de importante sunt dezvelirea fundaţiilor bisericii medievale din piaţa Sf. Gheorghe, precum şi a structurii pieţei medievale”. În continuare, un interviu audio cu arheologul Florin Draşovean, coordonatorul şantierului arheologic, şi o incursiune istorică privind biserica Sfântul Gheorghe din Cetate, pe care ne-o propune Claudiu Călin.

Pictura pe sticlă din Banat nu a fost îndeajuns de studiată şi valorificată, reprezentând o nişă cu mult potenţial. Ea este de multe ori asimilată cu pictura sârbească de gen din Banat sau considerată mult prea similară celei din Transilvania. Aceste perspective nu sunt greşite, ci doar incomplete. Există legături puternice la nivel stilistic între icoanele pictate în aceste spaţii, ca rod al unui fond cultural şi social comun. Totuşi, pictura bănățeană pe sticlă realizată pentru comunitățile românești are identitate proprie, caracter vernacular și valoare patrimonială distinctă. De Andreea Foanene.

Pornind de la oameni și obiectele plăsmuite de ei, poți cunoaște un popor. Alături de limbă, obiceiuri și tradiții, costumul popular este un blazon, o marcă a identității etnice, un document cu certă valoare istorică și artistică. Înveșmântați cu mândrie în portul tradițional de sărbătoare, bănățenii au contribuit conștient la completarea artei populare românești și europene, cu piese și repertorii decorative spectaculoase, de un fast extraordinar. Admirate pentru coloritul lor rafinat, costumele populare bănățene au devenit astăzi mesageri ai valorilor culturale în întreaga lume. Studiu de Marius Matei.

Iosif Mihailo propune un interesant studiu pornind de la faptul că în România, şi în speţă în Banat, mai există încă aplicaţii ale etnografiei, obligând şi responsabilizând designerii contemporani. Fie că e vorba despre designul unor obiecte de uz casnic, mobilier sau creaţii vestimentare, felul în care creatorii obiectelor populare tradiţionale au reuşit să îmbine armonios criteriile funcţionale cu cerinţele estetice, constrângerile materiale cu tehnologiile disponibile, poate constitui un motiv de reflecţie şi o sursă autentică de inspiraţie pentru obiecte de design de actualitate.

Faptul că, după cum este cunoscut, Banatul a parcurs o lungă perioadă din istoria sa într-o oarecare rezistenţă faţă de influenţele străine, poate demonstra modul eficient şi natural prin care oamenii au creat obiecte folosindu-se doar de ceea ce aveau la îndemână, descoperind totodată noi şi ingenioase moduri de perfecţionare. Designerii ar trebui să privească şi înspre modul de devenire obiectuală, în încercarea de a menţine neîntreruptă relaţia pe care designul de produs o are cu manifestările anterioare, cu tradiţiile şi valorile din orizontul arhaic. Este ceea ce ne propune Iosif Mihailo.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.