Traduceri literare: „Aida” de Giuseppe Verdi (Actul IV)

ACTUL AL PATRULEA

Scena întâi
                                                  
Sală în palatul Regelui
(În stânga, o ușă mare care conduce spre sala de judecată din  subteran. În dreapta, un coridor ce duce spre închisoarea lui Radamès)

Amneris
(Așteaptă îndurerată în faţa ușii ce duce în subteran.)
Detestata rivală mi-a scăpat, dar.
Și de la preoţi Radamès așteaptă
Pentru trădări pedeapsa. Trădător
El chiar nu e. Dar revelă al luptei
Înalt secretul. Și el voia să fugă,
Cu ea să fugă! Trădători cu toţii!
La moarte! La moarte!
Of! Dar ce spun eu? Îl iubesc,
Tot îl mai iubesc. Disperat și făr’ de minte
E acest amor ce viaţa mi-o distruge.
O! De m-ar putea iubi!
Vreau a-l salva eu. Și cum, dar?
Să-ncerc pot! Hei, gărzi, Radamès să vină!
(Intră Radamès condus de gărzi.)
Sacerdoţii deja se-adună,
Stăpâni pe-al tău destin,
Dar, de acuza oribilă,
A te-apăra ţie-ţi revin’;
Disculpă-te și-a ta graţie
De la tron o voi cere,
Mesager de iertare,
De viaţă, ţie-ţi voi fi.
Radamès
Să mă disculp, dar juzii
N-or auzi cuvântul;
În faţă la zei, la oameni,
Nici laș, nici mârșav mă simt eu.
Șopti a mea neatentă limbă
Fatal secret, da, drept e,
Dar pure-s a’ mele cugete,
Și-onoarea mi se păstră.
Amneris
Salvează-te deci, te disculpă.
Radamès
Nu.
Amneris
Vei muri.
Radamès
Dar viaţa
O urăsc! La-orice-alinare
A secat izvorul,
A fugit orice speranţă,
Doar a muri tânjesc.
Amneris
Să mori tu! Trebuie să trăiești!
Pentru iubirea mea-i trăi;
Cu tin’ angoase-oribile,
De moarte, eu încercai;
Te iubii, suferii nespus,
Vegheai noaptea în plâns,
Și patria, și tronul, și viaţa,
Tot pentru tine-aș da.
Radamès
Pentru ea, chiar și eu patria
Și onoarea mea o trădai…
Amneris  
De ea nimic!
Radamès
Infamia
M-așteaptă și vrei să trăiesc?
Amărât de tot mă lăsași,
Pe Aida mi-o luași;
Poate-ai răpus-o, și în dar
Mie îmi dai viaţa?
Amneris
Eu, a morţii sale pricină!
Nu, trăiește-Aida!
Radamès
Vie!
Amneris
În disperata zbatere
A hoardelor fugare
Doar tatăl său căzu.
Radamès
Și dânsa?
Amneris
Fugi, și nicio veste
Fuse…
Radamès
Și zeii s-o conducă
Cu bine-n a ei patrie,
Uite nenoricirea
Cui pentru ea-a muri!
Amneris
Acu, de te salvez eu, să îmi juri
Că n-o vei mai vedea…
Radamès
Nu pot eu!
Amneris
La ea renunţă
Pe veci și vei trăi!
Radamès
Nu pot eu!
Amneris
Și încă o dată:
La ea renunţă!
Radamès
În zadar.
Amneris
Să mori vrei, deci, nebune?
Radamès
Să mor sunt gata, da.
Amneris
Cin’ te scapă, neferice,
De-acea soartă ce te-așteaptă?
În furie se întoarce
Un amor ce egal n-avea.
Pentru plânsu-mi azi răsplata
Cerului se va-arăta.
Radamès
Moartea îmi e un bun suprem,
De pentru ea eu voi muri;
De crunta soartă-oi suferi,
Mari bucurii voi căpăta;
De furia-umană nu mă tem,
Mă tem doar de mila ta.
Amneris
Ah! Cin’ te scapă?…
Pentru plânsu-mi, etc.
(Radamès pleacă înconjurat de gărzi.)
Amneris (căzând dezolată pe un scaun)
Vai, vai! Simt a muri eu!
Of, cine-l scapă?
Și în puterea lor
Chiar eu l-am aruncat! Acum eu te blestem,
Atroce gelozie, ce moartea lui
Și doliul etern în inima-mi lăsă!
(Se întoarce și vede preoţii care traversează scena pentru a intra în subteran.)
Iată fatalii,
Ne-nduplecaţi miniștri ai morţii!
Of! Să nu văd acele-albe fantasme!
(Își acoperă faţa cu mâinile.)
Și în puterea lor
Chiar eu l-am aruncat!
Ramfis și
Preoţii (în subteran)
Al zeului duh, peste noi coboară!
Re-nvie raza de eterne lumini;
Prin gura-ne justiţia-ţi strecoară!
Amneris
O, zei, milă de sfâșiatu-mi suflet…
Că nevinovat e, să îl salvaţi, o, voi, zei!
Iar chinul meu e-atât de disperat, cumplit!
Ramfis și
Preoţii 
Al zeului duh, etc.
Amneris
(Radamès, între gărzi, traversează scena și coboară în subteran. Amneris, văzându-l, scoate un ţipăt.)
Of, cine-l scapă? Vai, vai! Chiar simt a muri!
Ramfis (în subteran)
Radamès, Radamès, Radamès:
Dezvăluit-ai
A’ patriei secrete celui străin!
Disculpă-te!
Preoţii
Disculpă-te!
Ramfis
Dar el tace…
Toţi
Trădător!
Amneris
Ah, milă! Ah, să-l salvaţi! O, zei, milă!
Ramfis
Radamès, Radamès, Radamès:
Tu dezertat-ai
De pe front în ziua de dinaintea luptei.
Disculpă-te!
Preoţii
Disculpă-te!
Ramfis
Dar el tace…
Toţi
Trădător!
Amneris
Ah, milă! Ah, să-l salvaţi! O, zei, milă!
Ramfis
Radamès, Radamès, Radamès:
Credinţa-ţi negași,
Patriei sperjur, regelui și onoarei.
Disculpă-te!
Preoţii
Disculpă-te!
Ramfis
Dar el tace…
Toţi
Trădător!
Amneris
Ah, milă! Ah, să-l salvaţi! O, zei, milă!
Ramfis și
Preoţii 
Radamès, e decisă a ta soartă:
Moartea infamilor o vei avea;
Sub altarul zeităţii, indignată,
Ṭie, viu, deschide-se-va mormânt.
Amneris
Lui, chiar viu, mormântul! Of, infamii!
Căci de sânge în veci nu-s sătui…
Și se cheamă trimișii din cer!
Ramfis și
Preoţii 
Trădător!
Amneris
(lovind preoţii care ies din subteran)
O, voi, preoţi, comis-aţi delictul!
Tigri infami și de sânge-nsetaţi,
Voi pământul și zeii insultaţi,
Voi pedepsiţi cin’ fără vină-i.
Ramfis și
Preoţii 
E trădător! Va muri!
Amneris (lui Ramfis)
Preotule, acest om ce ucizi tu,
Cum bin’ știi, într-o zi eu l-am iubit,
Anatema unui suflet zdrobit
Cu-al său sânge peste tin’ va cădea!
Voi pământul și zeii insultaţi,
Voi pedepsiţi cin’ fără vină-i.
Ah, nu, trădător el nu e… milă, etc.
Ramfis și
Preoţii 
E trădător! Va muri!
(Se îndepărtează încet.)
Amneris
Crudă rasă! Anatema pe voi!
Răzbunarea din cer va cădea!
Anatema pe voi!

Scena a doua

Interiorul templului lui Vulcan și mormântul lui Radamès
(Scena este împărțită în două planuri. Planul superior
reprezintă interiorul templului lui Vulcan, care strălucește de aur și de lumină; planul inferior este un subteran. Lungi
șiruri de arcade se pierd în întuneric. Statui colosale
ale lui Osiris, cu mâinile încrucișate, susțin stâlpii
bolții. Radamès se află în subteran, pe treptele
scării pe care a coborât. Deasupra, doi preoți
încep să închidă subteranul cu piatra.)

Radamès
Fatala piatră peste min’ se-nchise.
Iată-mi mormântul. Lumina zilei
N-oi mai vedea. Și nici măcar pe-Aida.
Aida, unde ești tu? Doar de-ai putea măcar
A trăi ferice și soarta mea cumplită
Mereu s-o uiţi! – Ce geamăt dar!… O stafie…
Viziune… Nu! Figură-umană e asta…
Cer!… Aida!
Aida
Sunt eu.
Radamès
Tu, în acest mormânt!
Aida
Simţind în suflet a ta condamnare,
În acest mormânt ce ţi se deschidea,
Pe ascuns eu pătrundeam,
Și-aci, departe de orișice privire,
În braţele-ţi eu mi-am dorit să mor.
Radamès
Să mori! Așa pură, suavă!
Să mori chiar din iubire…
Cu anii tăi în floare,
Să-ţi scape viaţa!
Că pentru-amor de cer ai fost creată,
Iar eu te-ucid căci te avui iubită!
Nu, nu-i muri!
Prea mult te-iubii!
Prea ești frumoasă!
Aida (delirând)
Vezi tu? Al morţii îngeraș
Lucind spre noi se-ndreaptă;
Ne duce la eterne bucurii,
Cu auritu-i zbor.
Văd cerul deschizându-se,
Și-orice tristeţi se gată,
Și începe un extaz
De infinit amor.

(Cântece și dansuri ale preoţilor și ale preoteselor din templu.)

Preoţi și Preotese
Puternic Fthà, al lumii
Spirit animator, ah!
Noi te-invocăm!
Aida
Ce trist cântec!
Radamès
E serbarea sacerdoţilor.
Aida
Al nostru imn de moarte.
Radamès
(încercând să miște piatra mormântului)
Nici braţele-mi prea tari
Să te-ntoarcă ar putea, fatală piatră!
Aida
În van, totul e gata
Pe pământ pentru noi.
Radamès (cu dezolată resemnare)
Așa e! Așa e!
(Se apropie de Aida și o susţine.)
Aida
O pământ, adio; adio vale de plângeri…
Visuri de extaz ce-n dureri se topi.
Cerul ni s-a deschis, suflete hoinare
Zboară spre raza din eterna zi, etc.
Aida și
Radamès
O pământ, adio; etc.
Ah, cerul s-a deschis, etc.
Preoţi și Preotese
Puternic Fthà, etc.
(Aida cade suav în brațele lui Radamès. Amneris, cu haine de doliu, apare în templu și merge să îngenuncheze pe piatra care închide subteranul.)
Aida și
Radamès
…O pământ, adio; etc.
Cerul s-a deschis, etc.
Amneris
Pace-ţi implor! O, trup adorat,
Isi-ndurata, să-ţi deschidă-un cer!
Preoţi și Preotese
Puternic Fthà, etc.
Amneris
Pace-ţi implor! Pace, pace, pace!

Actul I

Actul II

Actul III

Traducere de Anamaria Milonean
(nr. 9, septembrie 2025, anul XV)