Traduceri literare: „Aida” de Giuseppe Verdi (Actul III)

ACTUL AL TREILEA

Malurile Nilului.
(Stânci de granit printre care cresc palmieri. Pe vârful
stâncilor se află templul lui Isis, pe jumătate ascuns între ramuri. Este o noapte înstelată. Luna strălucește.)

Corul (în templu)
O, tu, ce ești lui Osiris
Mamă eternă, mireasă,
Zeie ce-n suflet muritor
Trezești acest cast fior,
Ajută-ne, o, tu, miloasă,
Mamă de-un imens amor! etc.
(Dintr-o barcă ancorată la țărm, coboară
Amneris, Ramfis, câteva femei acoperite de văluri dese și gărzile.)
Ramfis (către Amneris)
Vino l-al lui Isis templu: chiar în ajunul
Al nunţii tale, invocă
A zeiţei favoare. Isis citește
În inimi de muritori; mister, oricare,
Nu-i rămâne vreodată ascuns.
Amneris
Da: mă voi ruga ca Radamès să-mi dea
Întreg al său suflet, precum și al meu
Lui sacru îi va fi.
Ramfis
(Cu toţii intră în templu.)
Să mergem:
Te vei ruga până-n zori; voi fi cu tine.
Corul
Ajută-ne, o, tu, miloasă,
Mamă de imens amor! etc.
(Aida intră prevăzătoare, acoperită de un văl.)
Aida
Ici Radamès va fi! Ce vrea a-mi spune?
Eu tremur. Ah! Dacă tu vii
Să îmi aduci, o, preacrud, chiar despărţirea,
În Nil, în negrele-i bulboane
Fi-va-mi mormântul, și pacea, poate, și uitarea.
O, patria mea, eu nu te-oi mai vedea!
O, albastre ceruri, o natale văzduhuri,
Unde albastre dimineţi mi-au strălucit,
O, verzi coline, o, parfumate maluri,
O, patria mea, eu nu te-oi mai vedea!
O, limpezi văi, o, cuib senin de pace,
Ce-o zi, de-amor, promis mie îmi fu;
Acum, că visul de amor se desface,
O, patria mea, eu nu te-oi mai vedea!
(Întorcându-se, își vede tatăl.)
Cer! Al meu tată!
Amonasro
Spre tin’ un grav motiv
M-aduce, Aida.
Nimic nu scapă de-ai mei ochi.
De-amor te stingi,
E Radamès, i-ești dragă, și-l aștepţi.
Fiica de Faraon îţi e rivală…
Rasă infamă, mult urâtă, nouă fatală!
Aida
Și-n puterea ei eu sunt!
Eu, fiica lui Amonasro!
Amonasro
În puterea ei!
Nu! De tu o vrei,
Puternica-ţi rivală vei izbândi.
Și patria, și tronul, și-amorul, tot vei primi.
Vei revedea păduri îmbălsămate,
Și limpezi văi, și templele-aurii.
Aida
Voi revedea păduri îmbălsămate,
Și limpezi văi, și templele-aurii.
Amonasro
Soaţă ferice l-acel ce iubii atâta,
Plăceri nespuse acol’ te-or ferici.
Aida
Numai o zi ce preamult m-ar încânta,
O oră de bucurii, și pot muri!
Amonasro
Dar amintește-ţi, de Egipt căsăpite,
Case și temple și-altare profană,
Puse în lanţuri fecioarele răpite;
Mame, bătrâni,
Copii uciseră.
Aida
A, bine știu eu acele zile crunte!
Și doliul adânc ce sufletu-mi suferi.
De, faceţi, o, zeilor, ca pentru noi să-ntoarne
Zorii așteptaţi ai seninei zi.
Amonasro
Ia-aminte…
Să nu întârzii!
La arme se ridică
Poporul nostru; totu-i gata deja,
Victorie-om avea. Să aflu doar îmi pică
Ce drum dușmanul nostru va urma.
Aida
Cine-ar putea s-o afle? Cine?
Amonasro
Tu însăţi!
Aida
Eu!
Amonasro
Pe Radamès aci, știu, l-aștepţi… I-ești dragă…
El pe-egipteni conduce…
Înţelegi?
Aida
Oroare!
Dar ce mă înveţi tu? Nu! Nu! Nicicând!
Amonasro (cu o impetuozitate sălbatică)
Sus, dară! Răbufniţi,
Egiptene cohorte!
Cu focul pârjoliţi
A’ noastre cetăţi!
Aduceţi teroare,
Ucidere, moarte!
L-a voastră furoare
Zăgaz nu mai e.
Aida
Ah, tată!
Amonasro (respingând-o)
A mea fată tu ești!
Aida
Milă!
Amonasro
Râuri de sânge gâlgâie
Peste cetăţi de-nvinși.
Vezi tu? Din negre vârtejuri
Se scoală iar cei stinși.
Te-arată toţi și strigă ei:
Cu tine ai noștri pier!
Aida
Milă! Ah, tată, milă!
Amonasro
O fantasmă oribilă
Prin umbre ni se-arată.
Te temi! Descărnate braţe
Deasupra-ţi ridică.
A ta mamă e, recunoaște-o,
Ea te blestemă… 
Aida (într-o spaimă cumplită)
Ah! Tată! Nu!… Ah! Milă, tată! etc.
Amonasro (respingând-o)
Tu nu-mi ești fată!
A faraonilor ești tu sclavă!
Aida
Ah! Milă! Milă!
Tată, l-aceștia eu sclavă nu sunt;
Nu mă blestema, și nu mă mustra;
Încă a ta fiică mă vei chema, da,
De a mea patrie demnă voi fi.
Amonasro
Gândește cum poporul învins, sfârtecat,
Numai prin tine-a renaște vrea… 
Aida
O, patria, o, patria… ce mult mă costă!
Amonasro
Curaj, dar! Sosește, tot eu voi afla.
(Se ascunde printre palmieri. Radamès intră.)
Radamès
Și te revăd iar, a mea dulce Aida…
Aida
Te-oprește, pleacă, ce mai speri oare?
Radamès
Spre tine-aci iubirea mă mână.
Aida
Pe tine te-așteaptă altă ardoare.
Lui Amneris soţ…
Radamès
Ce spui tu, zi?
Pe tine, Aida, pot doar a iubi.
Și zeii m-ascultă, tu a mea vei fi.
Aida
De un sperjur, nu te mânji!
Viteaz, te-iubii, nu te-aș iubi sperjur eu.
Radamès
De-al meu amor tu te-ndoiești, Aida?
Aida
Și cum tu speri să scapi de-a’ lui Amneris laţuri,
De-a rigăi voie, de-a poporului voce,
De-a preoţilor mânie?
Radamès
Ascultă, Aida!
În mândra ardoare spre nouă luptă,
Întreaga Etiopie deja se trezi;
Peste-a noastră ţară ai tăi se-avântă,
Eu pe-egipteni îi voi cârmui.
Prin larmă, prin aplauze pentru victorie,
La rege mă-nchin, îi zic al meu dor;
Vei fi coroana pentru-a mea glorie,
Vom trăi fericiţi în etern amor.
Aida
Și de-Amneris nu te temi,
De crunte răzbunări? A ei vendetă,
Ca un fulger infernal,
Cădea-va peste min’, pe tata, pe noi toţi.
Radamès
Dar eu vă apăr.
Aida
În van, tu n-o vei putea.
Dar, de mă iubești, încă mai e o cale de
Scăpare pentru noi…
Radamès
Care?
Aida
Fuga…
Radamès
Să fugim!
Aida
Lăsăm cumplita arșiţă
A ăstei ţări prea nude,
O altă nouă patrie
Iubirii se deschide.
Și, prin pădurile virgine,
De flori mult parfumate,
În extazuri vrăjite
Ţara o vom uita.
Radamès
Spre-o altă ţară străină
Cu tin’ să fug mă vrei!
Să-mi abandonez patria,
Altarele de zei!
Pământ unde căpătai
Ai gloriei primi lauri,
Ale amorului ceruri
Cum a uita-am putea?
Aida
Și, prin pădurile virgine etc.
Radamès
Ale amorului ceruri, etc.
Aida
Sub al meu cer, mai liberă
Iubirea va propăși;
Și, chiar în templul însuși,
Aceeași zei vor fi… etc.
Radamès
Să-mi abandonez patria, etc.
Aida
Fugim, fugim!
Radamès (ezitant)
Aida!
Aida
Nu mă iubești… Mergi!
Radamès
Nu te vreau?
Om viu, nicicând, nici zeu
Arse de-amor la fel c-al meu de aspru.
Aida
Mergi, mergi, l-altar te-așteaptă-Amneris.
Radamès
Nu! Nicicând!
Aida
Nicicând, ai spus tu?
Atunci lovești, secure,
Pe min’, pe al meu tată…
Radamès
A, nu! Să fugim!
Să fugim dintre-aste ziduri,
Spre deșert noi să fugim;
Aci-i doar nenorocirea,
Acol’ deschis e-un cer de-amor.
Și deșerturi ne-ncheiate
Nouă leagăn ne vor fi,
Aștrii în ceruri vor străluci
Cu neasemuit lucor.
Aida
În ’cea patrie fericirea,
Alor mei cer ne așteaptă,
Acolo-i zarea-mbătătoare,
Acolo ţărna-i aromă și flori.
Verzi pășuni, văi parfumate,
Nouă leagăn ne vor fi,
Aștrii în ceruri vor străluci
Cu neasemuit lucor.
Aida și
Radamès
Hai cu min’, fugim deodată
Din astă ţară de dureri.
Vin cu min’, te-ador, te-ador!
Nouă domn ne e amor.
Aida
Dar, spune-mi: pe ce cale
Vom evita cohortele-narmate?
Radamès
Drumul ales de ai noștri
Pentru-a-ataca dușmanii liber va fi
Doar până mâine.
Aida
Și care drum?
Radamès
Trecătoarea Nàpata.
(Apare Amonasro.)
Amonasro
Nàpata, trecătoarea!
Acol’ vor fi ai mei!
Radamès
O! Cin’ ne ascultă?
Amonasro
Tatăl Aidei și-al Etiopiei rege.
Radamès (foarte agitat)
Tu, Amonasro!… Tu, rege?
O, zei, ce am spus?
Nu!… Nu e drept!… Visez…
Delir e-acesta…
Aida
Ah, nu! Fii calm… ascultă-mă,
Iubirea mea urmează.
Amonasro
Ţie, iubirea-Aidei
Un tron îţi va-nălţa.
Radamès
Eu sunt dezonorat, da!
Pentru tin’ trădat-am patria!
Aida
Te-alină!
Amonasro
Nu: tu nu ești vinovat,
Așa fusese soarta.
Radamès
Eu sunt dezonorat, da!
Aida
Ah! Nu!
Radamès
Pentru tin’ trădat-am patria!
Amonasro
Nu: tu nu ești vinovat.
Aida
Te-alină!
Amonasro
Vino: chiar peste Nil ne-așteaptă
Viteji nouă devotaţi;
Acol’ promisiunea-ţi
Va-ncorona amor. 
Vino!
(Amneris iese din templu, apoi Ramfis, preoţi și gărzi.)
Amneris
Trădător!
Aida
A mea rivală!…
Amonasro
(aruncându-se spre Amneris cu un pumnal)
Lucrarea vii să-mi risipești!
Să mori!
Radamès (punându-se între ei)
Te-oprește, nebune!
Amonasro
O, furie!
Ramfis
Gărzilor, hei!
Radamès (către Aida și Amonasro)
Iute! Fugiţi, dar!
Amonasro (târând-o pe Aida)
Vino, o fiică!
Ramfis (către gărzi)
Să îi urmăriţi!
Radamès (către Ramfis)
Preotule, eu rămân cu tin’.

Actul I

Actul II

Traducere de Anamaria Milonean
(nr. 7-8, iulie+august 2025, anul XV)