Educatoarea poporului și o scriitoare nemuritoare: Maica Smara

Smaranda Gheorghiu (cunoscută și sub pseudonimul literar Smara – Maica Smara) a fost o personalitate complexă și o publicistă de renume, desfășurând o activitate laborioasă în plan educațional și cultural, militând pentru drepturile femeii în societate, întreprinzătoare a operelor de caritate, numele ei devenind cunoscut tuturor românilor. A dovedit multiple abilități în diverse domenii, având preocupări în sculptură, pictură, teatru, operă, expoziții, monumente istorice.
S-a născut la 18 septembrie 1857, în orașul Târgoviște, ca fiică a lui Niță Andronescu, prefect al județului și mare proprietar de moșii, și a Alexandrinei Vlădescu, sora generalului Matei Vlădescu (mareșal al Curții sub domnia lui Carol I [1], în calitate de colonel a condus trupele  armatei române în Războiul de Independență). Descendentă dintr-o familie veche de boieri și nepoata, din partea mamei, a poetului Grigore Alexandrescu (originar tot din Târgoviște), este primul copil din cei paisprezece (doi au murit la naștere, alți doi au decedat de mici) ai familiei, supraviețuind numai zece [2].
Primele clase primare le urmează în orașul natal, apoi își continuă studiile la Școala Centrală de fete din București, unde a absolvit cu brio cele patru clase secundare, în anul 1870. A fost căsătorită cu profesorul de gimnaziu George Gârbea (profesor la Gimnaziul din orașul Târgoviște), căsnicia a durat numai zece ani, cei doi divorțând. Se va căsători a doua oară, în anul 1894, cu căpitanul de geniu Petre Gheorghiu. La un an de la căsătorie, va rămâne văduvă cu două fete, Zoe (alintată Oița) și Magdalena.
Preocupată tot timpul de ,,știința" cunoașterii de nou (devenind o autodidactă pe parcursul primei căsătorii), de pasiunea sa (scrisul) și dragostea nețărmurită față de semenii săi, se va dedica unei profesii nobile, aceea de institutoare. Profesează mai întâi la Sinaia, unde încearcă să schimbe metodologia învechită de predare a anumitor materii introducând altele noi, atât de necesare în cunoașterea și dezvoltarea ideologiei elevului, insistă asupra unei educații desăvârșite și necesară în viața de zi cu zi. Își desfășoară activitatea profesională ca învățătoare și la Ploiești, apoi în București, profesând la mai multe școli.

Smaranda Gheorghiu este una dintre primele femei jurnaliste din România care fondează, în anul 1893, revista „Altițe și bibiluri” (va apărea lunar între anii 1893-1895 [3]), în paginile căreia găsim articole despre tradițiile poporului român, păstrarea și perpetuarea lor pe viitor, despre arta țesutului și cusutului, descriind tehnicile acestor meșteșuguri, îndemnând fetele și soțiile să se preocupe și să învețe aceste arte. Tot în revistă, se mai găseau și alte articole de literatură (cu scopul de a cultiva limba română), știință, artă și probleme didactice. Dintre colaboratoarele revistei amintim pe: Sabina Mandrea, Maria Ghica, Sarmisa Bilcescu, Aurica Polizu Micșunescu, Ermina Valch, B. Ionescu, Cornelia din Moldova, Henrieta Sihlean, Sofia Candiano, Didina Tătărean, Viorica Panteli, Elena Hȕbsch, Lelia Hernea, Hortensia Racoviță, Didina Vlădescu, Ana Ciupagea, Smaranda Culian și Sevasta Radianu [4].
Îi vom găsi semnătura în aceste publicații sub mai multe pseudonime literare ca: Smara (prescurtare de la Smaranda, din dificultatea de a fi rostit numele în totalitate), Maica Smara (poreclă primită de la prietena ei, Veronica Micle, datorită hainelor lungi și negre pe care le purta ca o călugăriță), Frusinica, Baba Vișa (semnătura din articolele publicate în ziarele epocii), Smaranda Garbiniu și Smaranda Gârbea (numele preluat după soț).
A fost prima  femeie care a ținut un discurs la Ateneul Român (în anul 1889), urmând apoi o serie de alte 12 conferințe [5]. A fost prima femeie care a ridicat problema urmăririi paternității, cerând în acest sens modificarea codului civil. În timpul Primului Război Mondial a colindat spitalele, îmbărbătând soldații răniți, împărțind flori, bani, 1000 de exemplare din volumul Spade strămoșești și chiar a inițiat, sub baionetele inamicului, curajoase acțiuni de caritate [6]. 
Ca activistă culturală a desfășurat cea mai amplă, răsunătoare și susținută muncă în folosul obștesc al țării. Istoricul Nicolae Iorga a caracterizat-o drept o ambasadoare a culturii românești. A fost numită ,,Educatoarea poporului” pentru toate meritele sale deosebite în promovarea culturii românești (implicându-se în construirea școlilor,  modernizarea monumentelor istorice, ridicarea de biblioteci, statui sau cămine culturale) și ,,Mama Studenților” pentru aportul adus în educarea tinerilor. Era prezentă peste tot unde se organizau manifestări cultural-științifice, asigurând conținutul educativ și patriotic al acestora, prin prezența ei stimulând spiritele acestor evenimente. De altfel, răspundea oricărei instituții care îi cerea ajutorul, uneori sprijinindu-le chiar material sau spiritual.
Din prestigioasa operă literară enumerăm:  Din pana suferinţei (1888), Novele (1890), Veronica Micle. Viaţa şi operele sale (1892), Feciorii şi fiicele noastre (1896), Inteligenţa  femeii (1896), Mosaicuri (1897), Schiţe din Târgovişte (1899), Schiţe şi amintiri din Italia (1900), Calvar (1901),  Mârza (1904), Doruri de ţară. Meseriaşii. La 24 ianuarie. Ispăşire (1905), Ţara mea (1905), Conferințe și discursuri (1905), Stâlpi de pază (1906), Fata Tatii (1912), Băiatul Mamei (1915), Spade strămoşeşti (1915), Schiţe şi amintiri din Cehoslovacia (1925), Simfonii din trecut (1927), Domnul Bădină (1931), O româncă spre Polul Nord (1932),  Corbul cu pene de aur (1935), Dumitriţe brumate (1937), Cântă Dorna (1939) [7].

Smara a colaborat la numeroase reviste:
- Revista lunară „Dochia”, editată între anii 1893-1896 la București, tipografia Gutenberg, Joseph Göbl, de către Adela Xenopol (sora istoricului A. D. Xenopol, scriitoare și publicistă), având ca obiectiv susținerea eforturilor pentru emanciparea intelectuală, economică, juridică și politică a femeii în România. A avut numeroși colaboratori, printre alții, următoarele personalități: Smara, V.A. Urechia, Cincinat Pavelescu, Stanca, D. Elgrad, Yna Bucov, Valeriu Hulubei, Teodor L., El.Sevastos, Sylvia M. Drăgoescu, Cornelia Kernbach, Maria Cunțan etc.[8]
- Revista lunară „Drepturile femeii”, editată între anii 1912-1916 la București de către Eugenia de Reuss-Ianculecsu (scriitoare, inspectoare școlară și președinta asociației Emanciparea Femeii), editorialul având o  poziție fermă în favoarea unei legislații care să asigure femeii drepturi economice, juridice și politice egale cu cele ale bărbaților; în paginile sale fiind publicate articole despre progresele mișcării feministe din Europa și S.U.A. De asemenea, au fost reproduse și comentate hotărârile congreselor internaționale de femei. O seamă de personalități de prestigiu au susținut programul revistei: Smara (Andronescu Gheorghiu), P. Negulescu, N. Cocea, N. Fleva, iar dintre colaboratori enumerăm pe: Cornelia Kernbach, Constanța Hodoș, Elena maior Mihail, Fulmen (Ecaterina Raicoviceanu), Eugenia Scriban, ș.a. [9]
- Revista lunară „Viitorul Româncelor”,apărută întâi la Iași, apoi la București, tipografia Curții Regale,  F.  Göbl Fii, condusă între anii 1912-1916 de Adela Xenopol. În programul revistei sunt publicate, printre altele, și articole, povestioare și poezii dedicate educației copiilor (Educația celor mici). Dintre colaboratori săi: Smara, Valeriu Hulubei, Aura Stellorian, Maria Stănescu, Guiraud, Adela Olănescu, Maria Cunțan, Lucia Teodorescu, Elena D. O. Sevastos, Maria Dr. Buteanu, Neli Cornea, Elena col. Tarnoschi, Fany Emeric, Adina Olănescu, Maria Beiu-Palade, Zoe Boerescu, Mica, Victoria Davidescu, Hortensia Papadat-Bengescu ș.a.

Alte reviste la care Smaranda Gheorghiu a colaborat au mai fost: „Fântâna Blanduziei”,„Convorbiri literare” – Iași, „Revista literară”, „Școala Română” – unde își publică primele încercări literare între anii 1882-1885 (aflată sub tutela Societăţii Corpului Didactic din Prahova)[10], „Convorbiri didactice”, „Familia” – având ca program răspândirea culturii române în Transilvania și cultivarea limbii și a conștiinței naționale, „Noua revistă pedagogică” – prin articole susține interesele cadrelor didactice, „Foaia literară”.
Din activitatea de jurnalistă, enumerăm și colaborarea la câteva din ziarele vremii: „Românul”(1911- 1938) – cotidian politic cu agendă literară,  „Tribuna”(1884-1903) – ziar politic cu rol important în viața politică și culturală a Transilvaniei, militând pentru unitatea politică a românilor prin cultură, „Universul”(1884-1916, 1918 -1953) – cotidian de informație românească, „Adevărul”  – cotidian central, „Dimineața” (1913), „Voința Prahovei”, „Acțiunea Română” (1909), „Poporul Român” (1914), „Poporul muncitor” (1915) [11], „Gazeta Femeii” (1932), gazeta „Cultura Poporului”.  Ca publicist este un statornic colaborator și la cotidianele din străinătate: „Ceske Slovo”, „Giornale di Sicilia”, „Tutto”,„Scienze e Diletto”,„La revue diplomatique” [12].

Carte de vizită
(Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște, nr. inv. 7723)

A fost invitată și a participat la numeroase congrese internaționale: Congresul Orientaliștilor (1889) – Roma; Congresul Păcii Universale (1900) – Paris; Congresul Latin (1902) – Paris; Congresul pentru Abolirea Războiului (1904) – Haga; Congresul Esperantiștilor (1911) – Odessa; Congresul Învățătorilor din România, al VII-lea (1911) –Târgoviște; Congresul  Educației  în Familie (1913) – Gand; Congresul Învăţământului Menajer (1913); Congresul de Fermiere (1913); Congresul Ligii Culturale; Congresul Internațional al Școlii în aer liber, al II-lea,(1931) – Belgia.
Prin activitatea de conferențiar în țară și în străinătate, a fost aleasă membră de onoare sau membră activă a multor societăți culturale, peste 42, printre care a Asociațiunii române pentru înaintarea și răspândirea științelor, Asociația Publiciștilor Români, din străinătate Alianța Universală a femeilor, Dante Alighieri, Societatea Arbarosa, Societatea Culturală Târgoviștea, Societatea Institutorilor, Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, societăți literare, manifestându-se ca exponentă a mișcării feministe și pentru pace în lume [13], în calitate de vicepreședintă a Alianței Universale a Femeilor pentru Pace.
Călătoria a fost însă marea pasiune a Smarandei Gheorghiu, întreprinzând voiaje în diverse locuri din țară, din Europa și Asia. Cea mai temerară expediție a fost în anul 1902, parcurgând un traseu până la Polul Nord, devenind astfel  prima femeie exploratoare a Polului Nord.
A lăsat semne concrete ale trecerii sale prin viață, cheltuindu-și întreaga avere pentru  scopuri naționale, participări la conferințe, diverse evenimente culturale și opere de caritate. La multe dintre instituțiile statului a donat cărți, documente, opere de artă și chiar piese de mobilier.

Smaranda Gheorghiu   
(Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște, nr. inv. 24614)

Smaranda Gheorghiu a încetat din viață la vârsta de 87 de ani, în ziua de 26 ianuarie 1944. Ceremonia înmormântării s-a desfășurat la Cimitirul Bellu din București, fiind condusă pe ultimul drum de o serie de personalități ale vieții publice [14]. A participat la funeralii și a susținut un discurs sensibil jurnalista Aida Vrioni, o altă deschizătoare de drumuri în domeniul presei feminine românești, care a condus „Revista Scriitoarelor și Scriitorilor Români” în anii interbelici: „Tare pe credinţa ei, a mers mereu înainte. Nimic nu i-a putut clinti entuziasmul, cu care plecase la drum. Acesta este şi secretul nenumăratelor ei înfăptuiri: ctitorii, opere sociale, feministe, naţionale, literare şi didactice. Opera ei literară este una din cele mai fecunde. A scris până în ultimii ani proză şi versuri cu aceeaşi mare uşurinţă şi rară competenţă.” [15]

Dorința Smarei de a dona din bunurile ei orașului natal și lipsa de interes manifestată de autoritățile orașului Târgoviște sunt evidențiate în două scrisori ale fetelor sale, Zoe Gârbea Tomellini și Magdalena Păunescu. Astfel, scrisoarea cu nr. inv. 6705, redactată de fetele Smarandei Gheorghiu (Zoe Gârbea Tomellini și Magdalena Păunescu), este adresată domnului Lazăr Petrescu, Primar al orașului și Președinte al Muzeului din Târgoviște – datată 10 martie 1944.

Stimate Domnule Primar
Am răspuns telegramei Dv. mulțumind călduros fiindcă regreta trecere din viață a mamei noastre Smara, fiică a Târgoviștei.
Azi 27 Febr am asistat la conferința Dlui C. Dimitriu, care a vorbit despre toți dar care n’a voit să pomenească pe Maica Smara nici măcar când a arătat Mitropolia (în proiecție). Mirate și mâhnite – mai ales că la Cimitir acum o lună dsa vorbise frumos – l’am întrebat pentru ce a omis s’o comemoreze și pe dânsa mai ales că o lăudase atât pe Elena Văcărescu și pe alții – Mi-a răspuns textual: pentru ca să nu obosesc „publicul!”
Nu vrem să calificăm acest răspuns deși ni s’a șoptit că oratorul ar fi voit să... pedepsească memoria mamei, pentru faimoasa epigramă dedicată orașului ei natal.
Nu credeți stimate Domn că îndreptățita ei apostrofă de acum 40 de ani să fi fost un imbold și un stimulent, pentru înviorata renaștere de azi a vechei Capitale? și în fața urbei, măruntele resentimente sau părtinitoarele aprecieri nu trebuiesc să cadă pentru ca numai excepționalele merite ale acestei femei puse în serviciul Țării să triumfe?
Sper că ați văzut că la Galați s’a luat inițiativa ridicării unui monument pentru naționalista, educatoarea, scriitoarea Smara. și pentru că nimeni nu-i profet în țara lui, ne întrebăm, dacă dânsa e destul de prețuită de concetăţenii ei, pentru cari a făcut o donație muzeului Regional lăsându-i operele ei, biblioteca, mobile, tablouri, statui, portrete, etc. pentru o sală care să-i poarte numele. Căci renunțând la ele, noi, moștenitoarele ei, dorim ca memoria Mamei să fie cinstită cum se cuvine de Târgoviștea pe care atâta a iubit-o.
                                                Cu distinse salutări -
Zoe Gârbea - Tomellini
Str.Clucerului N0 6 Buc.
                                                          și
Magdalena Ing. Păunescu
Str. Odesa.33. București
                                                Telef.2.3463.

Scrisoare adresată domnului Lazăr Petrescu, primarul orașului Târgoviște
(Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște, nr. inv.6705)

Dna Smara a mai făcut donațiuni la „Soc. Institutorilor” la Muzeul de documente al Fundațiilor Regale Saint Georges; la academie un album de autografe celebre la muzeul Etnografic, la Școala Centrală.
Dacă ceva din aceste obiecte, din lipsă de spațiu, vor  fi refuzate, vă rog să le înapoiați spre a fi păstrate de mine și sora mea ca amintire.
Doresc să fiu anunțată la timp spre a fi prezentă la Comemorare -  Cât despre bust voi vorbi cu Dl Blendea care poate va reuși s’o eternizeze „așa cum a fost” deoarece două busturi făcute după natură nu seamănă deloc și ar fi păcat să mai cinstim memoria Ei cu opera care să’i denatureze chipul.
Primiți Vă rog Domnule Primar odată cu expresia mulțumirilor mele cele mai distinse salutări.
Zoe Gârbea Tomellini
                                                                                                Din Genova ( Italia)
                                                                                                                                                                                                                          Str. Clucerului 6
PS: Puteți trimite cât de curând camionul cu cine-va care să semneze de primire.

Scrisoare adresată domnului Lazăr Petrescu, primarul orașului Târgoviște
(Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște, nr. inv. 6704)