Calypso Botez, povestea unei feministe model

În anii interbelici, Calypso Botez, profesoară, scriitoare şi lideră feministă, cu numeroase inițiative și realizări în multe domenii ale vieţii culturale, a fost un model de feminism activ, creativ și profesionist.
În mass-media circulă încă informaţii incerte privind originea şi anii de viaţă ai lui Calypso Botez, dar cercetând arhivele din Bacău, Galaţi şi Iaşi, am obţinut date preţioase. Astfel, din Colecţia Stare Civilă de la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Iaşi [1], am aflat că Tufescu Calipso (numele de familie al lui Calipso, înainte de căsătoria cu Corneliu Botez) s-a născut la Iaşi – nu la Bacău, aşa cum circulă în mass-media – la 16 mai 1879, nu în anul 1880. Încă nu am descoperit locul şi anul morţii, rămâne de cercetat.

În imagine, Calypso Botez (1879-1944?) (ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 1239, f. 152)

Calypso Tufescu s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi (1898-1899), specializarea istorie-filozofie [2]. Ea a fost profesoară suplinitoare în Botoşani şi Tulcea (1906), profesoară şi directoare a Şcolii Secundare de Fete din Galaţi (1 mai 1911 - 1 mai 1914), apoi profesoară de filozofie la Liceul de fete „Carmen Sylva” din Bucureşti.
S-a căsătorit cu avocatul Corneliu Botez, magistrat în Galaţi, pe care l-a susţinut în acţiunile de omagiere a poetului naţional, Mihai Eminescu. Astfel, în 1909, magistratul şi publicistul Corneliu V. Botez (pe atunci preşedinte al Tribunalului Galaţi) a alcătuit un comitet format din personalităţi marcante, care a organizat un festival artistic, a editat un album omagial şi a bătut o medalie comemorativă [3]. Cu fondurile strânse în urma acestor acţiuni, a fost ridicată în 1911 statuia lui Eminescu din Galaţi, fiind redactat Actul comemorativ la dezvelirea monumentului lui Mihai Eminescu la Galaţi.
În timpul Primului Război Mondial a fost preşedintă a „Crucii Roşii” din Galaţi şi a acordat ajutor soldaţilor răniţi. În perioada 1917-1923, a participat la dezbateri publice privind noua Constituţie a României şi, împreună cu alte feministe active, precum Maria Baiulescu, Eleonora Stratilescu, Ella Negruzzi, a elaborat şi a trimis memorii prin care cereau modernizarea statutului juridic, economic şi politic al femeilor. La 16 iunie 1917, prin  Petiţia femeilor române către Senatul României solicita drepturi civile şi politice [4]. Prin 1917-1918, a contribuit la întemeierea „Asociaţiei pentru emanciparea civilă şi politică a femeilor române”, la Iaşi, care din anul 1919 avea o filială la Bucureşti, condusă de Calypso Botez [5].
În calitate de istoric, Calypso Botez a participat la numeroase conferinţe şi sesiuni ştiinţifice, unde a prezentat studii valoroase. De exemplu, la o dezbatere, organizată în ianuarie 1922, ea a susţinut conferinţa cu titlul Drepturile femeii în Constituţia viitoare:
„Pe măsură ce femeia lua parte la munca comună şi devenea mai indispensabilă acestei munci, se năştea pentru ea nevoia de a lua toate măsurile ca munca să şi-o facă în condiţiile cele mai prielnice, iar pe de altă parte să poată controla ce face cu produsul muncii ei. Se năştea pentru ea prin urmare nevoia dreptului de a avea şi ea legi… Cerem azi legiuitorilor români să înscrie în Constituţia, ce va da ţării drepturi integrale pentru femei…” Participarea femeilor la viaţa politică nu trebuia înţeleasă ca aceea a unui agent electoral în afara căminului, ci o înţelegere de către femei „a nevoilor interne şi externe ale poporului roman” [6].
A participat la cea de-a III-a conferinţă balcanică de la Bucureşti (22-29 octombrie 1932), unde a prezentat un Raport privind situaţia juridică a femeii în legislaţia română.Calypso Botez a militat şi pentru schimbarea Codului civil, care afirma dreptul tatălui de a exercita pe timpul căsătoriei singur autoritatea asupra copiilor (art. 327) şi preeminenţa consimţământului lui la căsătorie faţă de consimţământul mamei (art. 131). Rezidenţa virilocală era obligatorie (art. 196), iar soţul şi numai el putea administra averea dotală pe timpul căsătoriei (art. 1242). Cerând modificarea acestor prevederi, Calypso Botez extinde lista de revendicări feministe şi solicită pentru femeie autonomia deciziei şi echilibrarea autorităţii ei în familie cu aceea a bărbatului.


Studiul Drepturile femeii în viitorul cod civil de Calypso Botez
(ANR, fond Familial Cantacuzino, dosar 58 coperta)

Calypso Botez a scris numeroase studii prin care promova şi îndruma mişcarea feministă din România, precum: Femeia în legislaţia română - Problema drepturilor femeii române. Examen social-politic şi juridic, cu o introducere istorică asupra feminismului în România - Bucureşti, 1919, Drepturile femeii în Constituţia viitoare - Bucureşti, 1923, Mişcarea feministă - 1922, Raport al Comisiunii juridice de pe lângă Consiliul Naţional al Femeilor Române pentru punerea în concordanţă a Codului Civil român cu noua Constituţie, cu privire la condiţia juridică a femeii în raporturile dintre soţi, de familie şi patrimoniale - Bucureşti, 1924, Femeia în economia rurală, Noile curente politice şi drepturile femeii ş.a.
Ea a fost printre fondatoarele Consiliul Naţional al Femeilor  Române (1921) şi prima preşedintă a acestei societăţi [7]. Din comitetul executiv care s-a constituit pe 29 iunie 1922, făceau parte: Calypso Botez – preşedintă, Alexandrina Cantacuzino, Eugenia de Reuss-Ianculescu şi Zoe Râmniceanu – vice-preşedinte, Elena Meissner, Maria Baiulescu, Cornelia Emilian, Ella Negruzi, Elena Odobescu, Ecaterina Cerchez – membre.


Liderele asociaţiei Consiliul Naţional al Femeilor Române
(ANR, fond Familial Cantacuzino, dosar 160, f. 9)         


În Statutul Consiliului Naţional al Femeilor Române se preciza că scopul ei era „de a stabili o legătură de solidaritate între diferite societăţi sau opere feminine şi feministe, fără deosebire de confesiune, în scopul de a servi în modul cel mai puternic statul, familia şi cauza feministă”. Asociaţia era organizată pe comisii permanente care se ocupau cu: finanţe, presa, protecţia copilului, migraţia, educaţia, pacea, agricultura, legea şi poziţia legală a femeii, munca, igiena, sufragiul, morala, cinematografia. Comisia Muncii, condusă şi de Calypso Botez, a organizat conferinţe la Institutul Social Român şi s-a mobilizat contra legii care interzicea femeilor căsătorite să obţină funcţii la stat.


Calypso Botez  şi alte membre ale Comitetul executiv al Consiliului Naţional a Femeilor Române
(ANR, fond Familial Cantacuzino, dosar 58, f. 1v)


Calypso Botez a fost şi membră în comitetele de conducere ale asociaţiilor: Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române, Solidaritatea, Uniunea Intelectuală Română. A făcut parte din consiliul asociaţiei Gospodăriilor Rurale, a fost printre fondatoarele societăţii Amicele Tinerelor Fete. A fost unica membră femeie a Institutului Social Român, unde a obţinut o secţie de studii feminine şi a publicat studii sociale. A avut şi activitate politică, fiind membră a Partidului Naţional Ţărănesc, a susţinut şi Gruparea Femeilor Române, primul partid politic al femeilor din România (membrele Biroului provizoriu din Capitală erau: Alexandrina Cantacuzino – preşedintă, Calypso Botez – vicepreşedintă, Elena g-ral Stângaciu şi Margareta Paximade-Ghelmegeanu – secretare) [8]. A colaborat la „Convorbiri literare” şi „Revista idealistă” cu studii literare şi eseuri filozofice.
În anii ’30, Alexandrina Cantacuzino, Calypso Botez şi Izabela Sadoveanu au promovat introducerea femeilor în magistratură şi poliţie [9]. În revista „Gazeta Femeii”din 1933, într-un articol se relata despre numirea a două femei agente auxiliare de poliţie, în Bucureşti [10].
Numeroasele iniţiative şi realizări ale lui Calypso Botez au determinat alegerea ei printre primele consiliere-femei din administraţia Bucureştilor în anii 1927, 1928, alături de alte femei active: Alexandrina Cantacuzino, Margareta Ghelmegeanu, Ortansa Satmary, Zefira Voiculescu, Ella Negruzi. A fost aleasă consilier în Sectorul Galben şi a contribuit la modernizarea sistemului de asistenţă socială (birourile şi secţiile asistenţei, orfelinatele primăriei). În calitate de consilier municipal al Primăriei Capitalei a înfiinţat pe lângă Şcoala nr. 48 – pe care a înzestrat-o personal – o Cooperativă condusă de elevi, o Şcoală serală pentru ucenici, ateliere de cizmărie şi de croitorie şi prima Cooperativă de Femei bazată pe munca la domiciliu (1927, 1928). A fondat în Bucureşti prima Şcoală de secretare [11], Şcoala de menaj „Radu-Vodă”, Şcoala de horticultură şi fermiere – pentru educaţia fiicelor invalizilor şi a orfanilor de război, pentru pregătirea de fermiere care să aibă cunoştinţe de pomicultură, horticultură, creşterea animalelor şi contabilitate [12].
Calypso Botez s-a afirmat şi pe plan internaţional, de exemplu ea a fost aleasă trezorier al Micii Înţelegeri Feminine (asociație înființată în 1923 de lidere din Polonia, Cehoslovacia, Grecia, Iugoslavia și România), alături de Alexandrina Cantacuzino, preşedinte, dr. Tylitcka, delegata Poloniei – vicepreşedintă, Ecaterina Cerchez – secretară generală. Mica Antantă Feminină a fost o organizaţie balcanică înfiinţată cu scopul obţinerii drepturilor politice ale femeilor şi menţinerea păcii în Balcani. Organizaţia milita pentru eliminarea din legislaţia ţărilor componente a prevederilor care nu acordau drepturi politice femeilor [13].


Liderele Micii Înțelegeri Feminine din Grecia, Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia și România
(ANR, SANIC, fond Familial Cantacuzino, dosar 56, f.71v)


În concluzie, Calypso Botez a rămas în istorie ca profesoară – întemeietoare de şcoli, scriitoare – studii istorice, juridice, monografii, militantă pentru drepturile femeilor – fondatoare şi lideră de asociaţii feministe, organizatoare şi participantă la conferinţe naţionale şi internaţionale. Meritele lui Calypso Botez au fost încununate cu numeroase distincţii: medalia „Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”, Ordinul „Crucea Regina Maria”, medalia „Avântul Ţării”, medalia „Răsplata muncii pentru învăţământ” clasa I, Ordinul „Sf. Sava” în grad de ofiţer, Ordinul „Sf. Mormânt” în grad de ofiţer.



Monica Negru
(nr. 5, mai 2021, anul XI)




NOTE

1. ANR, Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Iași, Colecția „Stare Civilă oraș Iași” 1879 - născuți, nr. 499.
2. ANR, Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Iași, Facultatea de litere, Dosare Personale, nr. 582.
3. Comitetul Comemorării Galați, Omagiul lui Mihai Eminescu cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1899 – 16 iunie 1909), Atelierele Grafice Socec, 1909.
4. Monica Negru, Calypso Botez, în Eroinele României Mari. Destine din linia întâi, coordonator prof. univ. dr. Adina Berciu-Drăghicescu, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2018, p. 94.
5. Ghizela Cosma, Femeile şi politica în România, Evoluţia dreptului de vot în perioada interbelică, Presa Universitară Clujeană, 2002, p. 154–155.
6. Calypso C. Botez, Drepturile femeii în constituția viitoare, p. 78, în Noua Constituție a României, Tiparul Culturii Naționale, București, 1922.
7. Elena Bogdan dr., Feminismul, Tipografia Huniadi, Timisoare, 1926, p. 78; Paraschiva Câncea, Mişcarea pentru emanciparea femeii în România, Editura Politică, 1976, p. 120.
8. Ghizela Cosma, Femeile şi politica în România…, p. 60.
9. Ghizela Cosma, Virgiliu Ţârău (coordonatori), Condiţia femeii în România în secolul XX. Studii de caz, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002, p. 90.
10. Primele femei agente auxiliare de poliţie, în Gazeta femeii, an II, nr. 27, 1933, p. 3.
11. Ghizela Cosma, Femeile şi politica…, p. 154.
12. ANR, SANIC, fond Familial Cantacuzino, dosar 176, f. 35-37.
13. Paraschiva Câncea, op. cit., p. 129.