Amintiri despre Izabela Sadoveanu-Evan

Izabela s-a născut la 24 februarie 1870, în comuna Săucești, județul Bacău. Părinții ei au fost Gheorghe și Eleonora Morțun, înrudiți cu mai multe familii de intelectuali și boieri moldoveni de frunte: Racoviță, Movilă și chiar cu vechea dinastie Bogdan-Mușat. A fost verișoara politicianului socialist Vasile Morțun, cumnata scriitorului Mihail Sadoveanu, printre rudele ei s-au numărat și familia Arbore, socialiștii Zamfir și Ecaterina Arbore. Izabela a fost adoptată, la scurt timp după naștere, de familia Andrei și se spune că ar fi fost un copil nefericit și nedorit. 
A urmat școala primară în orașul Bacău, înainte de a fi trimisă la o școală de fete cu regim de internat din Iași, apoi la Institutul Pedagogic (1881-1886), iar vreme de doi ani a studiat filosofia și psihologia la Universitate, în paralel cu lecțiile de la pensionul „Dodun des Perrieres” (aici a fost și pedagogă pentru clasele mici). În acești ani, Izabela a fost pentru prima dată atrasă în militantismul socialist, participând la cercul cultural de stânga al lui Ioan și Sofia Nădejde. 
Debutul ei literar a urmat în 1890, când a publicat (cu numele Izabela Andrei) mai multe poezii în revista „Școala Nouă” din Roman. Ea se afla pe atunci în orașul Bacău, profesoară suplinitoare la școala de zi pentru fete, mai târziu a ocupat un post de profesor la Brăila. Ulterior a urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București, unde a fost colegă cu mai mulți scriitori, printre care Ioan Alexandru Brătescu-Voinești și O. Carp – în 1892, Carp s-a căsătorit cu sora vitregă a Izabelei, Adela Andrei. În 1898, Izabela s-a căsătorit cu ofițerul Alexandru Sadoveanu, un frate mai mare, vitreg, al scriitorului Mihail Sadoveanu, au trăit la Focșani, unde a predat la Școala de Fete cu regim de internat, iar când s-au mutat la București, a fost învățătoare la Școala Centrală de Fete. 
Cariera de critic literar și-a început-o la cotidianul „Voinţa naţională”, cu un articol despre debutul literar al lui Mihail Sadoveanu, urmat în 1905, de un alt material – „Artă şi morală” –, o primă intervenţie polemică adresată lui H. Sanielevici, ca răspuns la textul denigrator al acestuia cu privire la creația lui Mihail Sadoveanu. Confirmarea vocaţiei critice a venit însă mai târziu, odată cu apariţia revistei „Viaţa românească” (1906), la care va publica aproape un deceniu fără întrerupere. Izabela Sadoveanu a scris şi publicat articole la „Adevărul”, „Dimineaţa” (a redactat în 1932 rubrica „Pagina femeii”), dar mai cu seamă la „Adevărul literar şi artistic”, unde a deţinut, între 1925 și 1939, rubrica intitulată „Cărţi şi reviste”. A mai colaborat și la revistele: „Noua revistă română”, „Drapelul”, „Povestea vorbei”, „Educaţia”, „Renaşterea română”, „Lamura”, „Gazeta cărţilor”, „Boabe de grâu” ș.a. 

Fotografie cu Izabela Sadoveanu între junimiștii ieșeni – BCU Iași_CS_ST15_detaliu

Izabela Sadoveanu și-a petrecut tinerețea ca susținătoare a socialismului și s-a raliat politicii de stânga pentru tot restul vieții ei, în primul rând ca reprezentantă a cercurilor poporaniste și prietenă personală a criticului cultural Garabet Ibrăileanu, sub îndrumarea lui, scriind pentru revista „Viața Românească”. În calitate de critic literar, ea a promovat recunoașterea simbolismului ca un fenomen cultural independent și a comentat progresele moderne în literatura engleză. În primul deceniu al secolului XX, Izabela Sadoveanu a devenit una dintre socialiștii care s-au apropiat de Partidul Național Liberal. Debutul ei drept critic literar a avut loc cu puțin înainte de anul 1908, când a fost pentru scurt timp editorialist literar la ziarul liberal „Voința Națională”.
În 1908, Editura Minerva a publicat un volum de eseuri critice ale Izabelei Sadoveanu, „Impresii literare”. Cartea a atras atenția criticilor ca primul studiu obiectiv și avizat despre simbolism scris în România.

Coperta lucrării Impresii literare a Izabelei Sadoveanu-Evan, București, Institutul de Arte Grafice și Editură „Minerva”, 1908

Izabela Sadoveanu a activat constant și pe planul mișcării feministe: a fost membră fondatoare a Asociației Româncele Cercetașe, vicepreședinte a Uniunii Femeilor Române din România Mare și a Societății Scriitoarelor, membră a comitetului românesc al Ligii pentru Pace și Libertate, a aderat la asociația Sprijinul din București. Alături de Mărgărita Miller Verghy, Bucura Dumbravă și alte scriitoare, Izabela Sadoveanu a fost și membră fondatoare a Asociației Româncele Cercetașe, o ramură timpurie a mișcării de cercetași din România, precedând Asociația Ghidelor și Ghizilor din România.
A fost una dintre membrele fondatoare a Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor din România întemeiată la Iași, în anul 1918. Statutele asociației prevedeau alegerea unui cerc de propagandă a idealurilor feministe în fiecare județ – dintr-o  listă păstrată în fondul familial Meissner la Arhivele Naționale ale României, aflăm că unul din aceste cercuri a fost creat la București, fiind condus de Izabela Sadoveanu, Ortansa Satmary și Micaela Catargi.

Lista cu cercuri de propagandă a ideilor feministe din București, Craiova, Cernăuți, Câmpulung-Bucovina,
Galați, Piatra Neamț, Dorohoi, Timișoara, Târgu-Jiu, Bicaz, Covei - Dolj
(ANR, fond familial Meisner, dosar XI 100, f. 1)

Membrele asociației au stabilit contacte cu feministe din alte state, au participat la adunări internaționale, au popularizat realizări ale femeilor din România și s-au inspirat din experiența altor asociații. Încă din 1920, Asociația pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor din România s-a afiliat la Alianţa Internaţională pentru Sufragiul Femeilor (The International  Woman  Suffrage  Alliance), participând la congresele sale prin delegate precum: Elena Meissner (Moldova), Maria Pop (Oltenia), Izabela Sadoveanu (preşedintă a secţiunii Bucureşti) şi altele.

Articolul Ce este Asociația pentru emanciparea civilă și politică a femeilor române de Izabela Sadoveanu
în „Pagina Femeii” din ziarul „Dimineața”, An XX, nr. 6006, 27 iulie 1923, p. 3



Articolul Feminismul și ocrotirea maternității de Izabela Sadoveanu
în „Pagina Femeii” din ziarul „Dimineața”, An XX, nr. 6041, 31 august 1923, p. 3

Izabela Sadoveanu a fost una dintre cele patru scriitoare invitate să participe la congresul scriitorilor din 1909 ținut la Colegiul Național “Gheorghe Lazăr”, care a înființat în mod practic Societatea Scriitorilor Români, asociație profesională al cărei președinte a fost Mihail Sadoveanu. De asemenea, a devenit remarcată ca traducătoare de lucrări în limbi străine, în special traducând în limba română lucrări scrise în italiană. În 1909, sub contract cu Minerva, a publicat un volum de nuvele de Grazia Deledda și Tigrul Regal al lui Giovanni Verga. 
Începând cu 1912, sfidând cutumele, la 42 de ani, Izabela Sadoveanu și-a continuat studiile la Geneva, Elveția, unde a urmat Institutul Rousseau și a terminat printre primii absolvenți ai acestuia. S-a întors pentru a ocupa un birou de directoare la Institutul Pedagogic pentru Fete din Iași, iar mai târziu la Școala Elena Cuza din București. Susținătoare a programului de lectură ca bază a întregului învățământ și interesată de aplicațiile metodei Montessori, ea și-a creat ulterior propria ei „Școală de Puericultură și Educatoare”, a fost inspector de grădinițe, a colaborat și cu Nicolae Iorga la școala de vară din orașul Vălenii de Munte. Specializată în psihologia copilului, pionieră a noilor metode în domeniu, este co-autoare a primului manual autohton de psihologia copilului și autoare a mai multor lucrări inovative. Izabela Sadoveanu a fost delegată în 1923 la Societatea Națiunilor, membră a Ligii contra prejudecăților și secretară din 1936 a Comitetului Național Permanent pentru Pace prezidat de Nicolae Titulescu.
Operele reprezentative ale Izabelei Sadoveanu sunt: Impresii literare, 1908, Educația estetică și artistică din ultimele două decenii, 1911, Material didactic Montessori (cu 14 ilustrațiuni), 1916, Metoda Montessori, 1916, Educația nouă. Îndrumări pentru părinți și educatori, 1929, Teatrul pentru copii și tineret, 1931, Psihologia copilului, în colab. cu C. A. Angelescu, 1933, Să ne cunoaștem neamul și țara, în colab. cu Mihail Sadoveanu și Ion Simionescu, 1933, Amintiri, în colab. cu I. Teodorescu.
În decursul anului 1937, ziarul „Adevărul” a început să publice o rubrică specială pe pagina a doua, intitulată Femeile între ele, care includea contribuții din partea Izabelei Sadoveanu și a colegelor sale din mișcarea feministă, Papadat-Bengescu și Sofia Nădejde. S-au alăturat mai multe scriitoare consacrate sau aspirante, printre care: Ticu Archip, Lucia Demetrius, Claudia Millian, Sanda Movilă, Profira Sadoveanu (nepoata Izabelei), Valeria Mitru (viitoarea soție a lui Mihail Sadoveanu), Coca Farago (fiica poetei Elena Farago) și Sorana Țopa (soția actriță a filosofului Mircea Eliade). Lucrările proprii ale Izabelei Sadoveanu pe pagina Femeile între ele includ o privire de ansamblu asupra mișcării sufragetelor. 

Articolul Artiste, literate, poete... publicat de Izabela Sadoveanu în rubrica „Femeile între ele”
din ziarul „Adevărul”, An 51, nr. 16263, 2 feb 1937, p. 2

În 1938, Izabela Sadoveanu s-a retras din învățământ cu pensia de stat și și-a dedicat timpul către scrierea de editoriale pentru „Adevărul Literar și Artistic”, înainte ca întreaga familie de ziare „Adevărul” să fie interzisă de regimul autoritar al regelui Carol al II-lea. În 1939, revista de stânga din Transilvania „Societatea de Mâine” a publicat scurta sa istorie ca membră a organizațiilor feministe românești.
În 1939, Izabela Sadoveanu și-a continuat activismul feministă aderând la Asociația Sprijinul din București. Asociația, a remarcat ea, s-a dedicat mai mult „încurajării și ajutorării femeilor care își câștigă existența prin propria muncă, decât organizării lor în vederea vieții politice și a cererilor de drept al femeilor”. De fapt, Sprijinul a adus laolaltă femei din sfera politică (inclusiv președinta acesteia, Smaranda „Ema” Beldiman) și bărbați susținători ai mișcării feministe (avocatul socialist Toma Dragu). După ce a asistat la impactul mișcărilor fasciste asupra societăților europene, Izabela Sadoveanu și-a îmbinat poziția feministă cu cea anti-fascistă. Alături de actrița Lucia Sturdza Bulandra, a activat în cadrul Frontului Feminin, o organizație al cărei președinte era Sofia Nădejde, și care era menită să apere drepturile femeii și să lupte împotriva amenințării de extremă dreaptă. 
Izabela Sadoveanu și-a semnat unele cronici literare (și) cu pseudonimul „Evan”. Autoare a primului nostru studiu despre simbolism, co-autoare a primului manual autohton de psihologia copilului, militantă devotată pentru drepturile femeilor, considerată de George Călinescu un prototip al „femeii cerebrale”, Izabela Sadoveanu s-a stins din viață în ziua de 6 august 1941, la București.

Monica Negru
(nr. 10, octombrie 2025, anul XV)