A 57-a Ediție a Sesiunii Științifice Internaţionale Pontica

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC) şi Centrul de Studii ale Civilizaţiilor Mării Negre, în parteneriat cu Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității „Ovidius” Constanța și cu sprijinul Consiliului Județean Constanța a organizat, în perioada 25-27 septembrie 2024 cea de a 57-a Ediție a Sesiunii Științifice Internaţionale Pontica, intitulată „Istorie şi Arheologie în spaţiul vest-pontic”.
Pe parcursul sesiunii, peste 240 de specialiști români şi străini (Marea Britanie, Germania, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Turcia, Republica Moldova) au susținut prezentări și comunicări științifice, grupate pe secțiuni cronologice (Preistorie, Greco-Romană, Medievală, Modernă – Contemporană) și tematice.
Deschiderea oficială a avut loc miercuri, 25 septembrie, în Amfiteatrul A103 al Universității „Ovidius”, Campus, corp A. Evenimentul a debutat cu alocuţiuni oficiale şi o prezentare dedicată celebrării centenarului cercetărilor arheologice întreprinse în cetatea Capidava. În continuare, s-au desfășurat lansări de carte, ultimul număr din Analele Dobrogei (publicație a MINAC) și o serie de apariții din Colecția Minorități, publicate de Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale. Tot în cadrul lansărilor de carte au fost prezentate volumele apărute în cadrul proiectului Etosul Educației și Dialogului: Negocieri Culturale Româno-Americane (1920-1940).
Cu începere de la ora 11.45, au fost vernisate mai multe expoziţii: „Centenarul cercetărilor arheologice de la Capidava – arta arheologiei”; „Au venit americanii! Crucea Roșie Americană în România după Primul Război Mondial”, „A fost cândva în Dobrogea: Mișcarea Națională Tătară Crimeeană în perioada interbelică” și „Restaurarea ilustrată” (organizată de Asociația Conservatorilor și Restauratorilor din România și Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea).
Comunicările științifice au fost prezentate pe secțiuni – Preistorie, Greco-Romană, Medievală, Numismatică, Modernă-Contemporană, Conservare – Restaurare și Muzeografie,  în după-amiaza zilei de miercuri 25 septembrie și pe tot parcursul zilei de joi, 26 septembrie.
În Sala Umberto Eco, etaj II, la 25 septembrie, orele 15,00, au început lucrările Secțiunii Dobrogea în spațiul românesc, ai cărei moderatori au fost Costel Coroban, lect. univ. dr. habil. la Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanța, și dr. Lavinia Dacia Dumitrașcu, muzeograf IA MINAC. În condițiile unor schimbări din programul secțiunii determinate de absența unor referenți, moderatorii au reorganizat ordinea prezentărilor, au stabilit timpul alocat prezentărilor și discuțiilor.
Sesiunea s-a deschis cu prezentarea lui Cristian Cealera (MINAC) despre Contribuția comunității britanice la dezvoltarea Constanței moderne în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Frații George și Henry/Harry Guarracino. Autorul a evidențiat că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în perioada 1857-1882, la Kustendjie (Constanța de astăzi) a existat o comunitate britanică de câteva sute de persoane, formată din angajații companiei „Danube Black Sea Railway Ltd.” (DBSR) și din membrii familiilor acestora. Acest consorțiu din Regatul Unit primise de la Imperiul Otoman două concesiuni în Dobrogea: construirea căii ferate Tchernavoda-Kustendjie și exploatarea micului port Kustendjie. Ingineri, comercianți, funcționari, atașați diplomatici, impiegați și intendenți de cale ferată, marinari sau simpli meseriași, acești britanici au contribuit, prin acțiunile lor, la modernizarea și dezvoltarea așezării Kustendjie, care, dintr-un mic sat de păstori musulmani, s-a transformat, în scurt timp, într-un orășel prosper de aproape 6.000 de locuitori. De numele lui Henry Guarracino se leagă și construirea, în orașul lui Ovidiu, a primului cazino, denumit Kursaal – Sala de Cură – , care a funcționat în perioada 1880-1892, pe când Dobrogea intrase deja sub administrare românească. Tot el a fost cel care a construit Hotelul Carol, actualul Comandament al Marinei, primul mare hotel al Constanței românești
Adrian Stoia, muzeograf în cadrul Complexului Național Muzeal ASTRA din Sibiu, a prezentat online comunicarea: Dobrogea Aeterna. Sărbătorind centenarul cercetărilor arheologice de la Capidava prin expoziția de pictură, grafică și fotografie „Arta arheologiei” Dobrogea Aeterna. Cercetările arheologice au fost demarate la Capidava în anul 1924, de Grigore Florescu, unul dintre elevii lui Vasile Pârvan, cel care stopase exploatarea pietrei din zonă (cariera Kalakioi), folosită pentru lucrările edilitare ale statului român. Generații după generații de arheologi și studenți ai universităților din Constanța, București și Sibiu au scos la lumina zilei vestigiile unei cetăți modeste din punct de vedere al mărimii, dar importantă din punct de vedere al descoperirilor arheologice. Foști studenți și cadre didactice ale universității sibiene au dorit să marcheze centenarul cercetărilor arheologice ale cetății prin vernisarea unei expoziții la Sibiu (care a avut loc în data de 26 aprilie 2024, în foaierul Bibliotecii ASTRA) și la Capidava (deschisă la 1 iunie 2024, la Centrul de informare turistică Capidava). În acest scop, au fost expuse lucrări de acuarelă, ulei, tuș, cărbune și fotografie, realizate de arheologii Zeno K. Pinter, Adrian Stoia, Claudia Urduzia și Răzvan Pop. Lucrările scanate au fost cuprinse și între coperțile unui catalog expozițional.
Ana Olivia Rotaru, muzeograf la Muzeul „Axiopolis” Cernavodă, a prezentat un material power-point despre: Obiective arheologice de pe traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Autoarea a menționat că efectuarea unor lucrări de amploarea celor pe care le implica construirea sistemului de navigație Dunăre-Marea Neagră a avut puternice implicații în domeniul istoric, arheologic, etnografic și ecologic al zonei. Pentru a se evita distrugerea unor valori istorico-arheologice importante, instituțiile abilitate au luat măsuri pentru găsirea celor mai bune mijloace de prospectare și cercetare a bunurilor arheologice de pe Valea Carasu, albia viitorului canal. Prin decretul nr. 80/26.03.1976, se înființa o comisie formată din membri și colectivul științific al Institutului de Arheologie București și Muzeul de Arheologie Constanța. Această comisie a realizat un itinerariu care cuprinde toată zona dintre Cernavodă-Murfatlar-Agigea, pe toate variantele de traseu ale canalului. În urma periegezelor de teren, au fost identificate 65 de obiective arheologice noi. 43 de puncte arheologice au fost afectate parțial sau integral de lucrările complexului Dunăre-Marea Neagră
Costin Scurtu, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I", Filiala Constanța, a povestit despre Societățile secrete, pandurii și comploturile în Principatele Române (1830-1845).
Mioara Ioniță, Muzeul Național de Istorie a României, București, a prezentat comunicarea: Porturi dunărene din prima jumătate a secolului al XIX-lea în piese de artă grafică din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României Autoarea a descris cu o aplicație power point câteva litografii datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea (1826-1843), aflate în patrimoniul muzeului și datorate unor renumiți desenatori și litografi, unii dintre ei aflați, la un moment dat, în trecere prin Țara Românească sau Moldova (desenatorul vienez Ludwig Erminy și litograful Alois von Saar, desenatorii francezi Denis Auguste Marie Raffet și Michel Bouquet, respectiv la litografii Auguste Bry și Eugene Ciceri cu imagini puțin cunoscute din Galați, Brăila, Giurgiu, Turnu Severin).
Nicoleta Însurățelu, Universitatea „Ovidius” din Constanța, a prezentat studiul: Suprafețe vitrate între soluții tehnice, măiestrie artistică și mode urbane în Constanța veche. Autoarea a subliniat că lucrarea se referă la impunătoarele, prețioasele, frumoasele și costisitoarele, dar atât de necesarele suprafețe vitrate ale clădirilor. Acestea se prezintă sub forma ferestrelor, a marchizelor, chiar a copertinelor și a balcoanelor închise sau sub forma vitraliilor ori a noutății apărute în secolul al XIX-lea, vitrina comercială.
Radu Cornescu, Ordinul Arhitecților din România, Filiala teritorială Dobrogea, Constanța, a susținut o impresionantă comunicare: Ornamentaţia clădirilor istorice din Constanţa. Autorul a descris cu numeroase imagini ornamentația clădirilor din Constanța din perioada antebelică (1878-1916), cât și în cea interbelică (1919-1941), de obicei cu o tematică marină – fie că sunt cu trimitere la zeități antice, la motive florale sau animaliere (fereastra-scoică a Cazinoului), la valurile mării, cu privire la ambarcațiuni (în perioada antebelică) sau la clădiri cu aspect de pachebot, la ornamentații din fier forjat Art Deco la ușile de intrare sau la casa scării, la folosirea ferestrelor tip hublou (în perioada modernistă). Unele clădiri istorice antebelice din Constanța au figuri umane la ornamentele de pe fațade. Acestea sunt, de obicei, dispuse pe ancadramentele ferestrelor sau ușilor, dar și pe frontoane. Unele chiar sunt sculpturi având corpul uman întreg, ca de exemplu, cariatidele de la fostul Hotel Carol I (astăzi Comandamentul Marinei). Întâlnim, mai ales la clădiri în stil Art Nouveau, neoromânesc, neoclasic sau eclectic, ornamente cu mascheroane, îngerași, putti, cariatide, personaje din fabule sau legende. În perioada interbelică, Art Nouveau-ul face loc Art-Deco-ului, apar clădiri înalte cu balcoane rotunjite la intersecții de străzi, amintind de marile vase de pasageri-pacheboturi, ușile și ferestrele casei scării sunt din fier forjat şi ornamentate cu elemente marine stilizate.

O altă comunicare interesantă a fost prezentată de Costel Coroban: Camille Allard şi însemnările sale de călătorie din Dobrogea - cca. 1855. Camille Allard a fost un călător francez care a vizitat Dobrogea în perioada Războiului Crimeei, iar însemnările sale oferă o descriere detaliată și vie a peisajului, culturii și locuitorilor regiunii în mijlocul secolului al XIX-lea. Observațiile sale furnizează informații valoroase despre condițiile socio-economice, obiceiurile locale și viața de zi cu zi din Dobrogea, contribuind la o înțelegere mai amplă a contextului istoric al zonei. Autorul subliniază importanța literaturii de călătorie ca resursă istorică și demonstrează cum lucrările lui Allard îmbogățesc cunoștințele noastre despre trecutul Dobrogei.

Dumitru-Valentin Pătrașcu, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, Târgu-Jiu, a prezentat cu o aplicație power-point numeroase poze și documente inedite, aflate în patrimoniul muzeului, despre activitatea medicului oraşului Sulina, Nicolae Hasnaş.
Doina Anghel, Arhivele Naţionale Militare Române, Depozitul central de arhivă „Grigore Constandache”, Piteşti, a susținut comunicarea: Despre lagărele de prizonieri germane din Primul Război Mondial în memoriile a doi ofiţeri din Regimentul 33 Dorobanţi Tulcea. Autoarea a prezentat memoriile a doi ofițeri din Regimentul 33 Dorobanți Tulcea, prizonieri în Germania în Primul Război Mondial. Aceştia au descris atât modul în care au căzut prizonieri, drumul spre lagărele germane, condiţiile de trai din toate lagărele prin care au trecut, cât şi ororile la care era supusă populaţia din Dobrogea de către soldaţii bulgari şi turci în timpul ocupaţiei.
Dragoș Curelea a transmis online informații despre activitatea oficială a ofițerului român Florian Medrea în perioada 1904-1947.
Cristina Iulia Gîlă, Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu”, Constanța, a prezentat comunicarea: Despre începuturile Școlii Normale de Învățători și Institutori din Constanța 1893-1896, menționând dificultățile întâmpinate de directorul Ion Bănescu, profesorii și elevii Școlii Normale la începuturile primei instituții de învățământ din teritoriul dintre Dunăre și Mare.

Prima zi a sesiunii Pontica 57 a fost finalizată de Lavinia Dumitrașcu, care a vorbit despre activitatea Organizației Străjerelor constănțene: serbări cu diferite ocazii, gazde ale străjerilor din țară și străinătate, opere de binefacere, participări și organizări de tabere străjerești.

Joi, 26 septembrie 2024, în Sala Umberto Eco, etaj II, Campus Corp A, s-au desfășurat lucrările Secțiunii Dobrogea în spațiul românesc, moderatori fiind: Anemari Monica Negru și Oana Grigoruță.
Primul referent a fost Alina Petrov, doctorand la Universitatea „Ovidius” din Constanța, care a prezentat comunicarea: Evreii din Dobrogea după Tratatul de la Adrianopol – 1829.
A luat apoi cuvântul cercetătorul Nuredin Ibram, Asociația Culturală Tătară „Barsın. Bırsın”, Constanța, care a susținut, elevat și argumentat, comunicarea: Ziarul „Halk” („Poporul”) despre identitate, credință, unitate în spațiul dobrogea
A urmat Cosmin-Dan Popescu, care a prezentat un material power-point: Imaginea turcilor și tătarilor în pictura de factură istorică românească. Autorul a selectat și a descris cum erau reprezentați turcii și tătarii în pictura de factură istorică românească, începând cu iconografia medievală și ajungând la ilustrația istorică din zilele noastre. În tablourile de evocare istorică ale pictorilor români, imaginea turcilor (uneori, și a tătarilor) este omniprezentă, în măsura în care Imperiul Otoman s-a intersectat cu evenimente dramatice ale istoriei noastre vreme de secole. Găsim zugrăvite în creațiile lor plastice aspecte semnificative ale trecutului comun: înfruntări militare eroice, demnitate în fața puterii suzerane, compasiune față de inamicii învinși.
Iulia Cristina Bulacu, Societatea de Științe Istorice din România, Filiala Constanța, a evidențiat cu citate și poze Știri despre Dobrogea în ziarele bucureştene 1914-1916.

După o pauză de cafea, au început lucrările Secțiunii Modernă-Contemporană, moderator fiind Lavinia Dumitrașcu.
Cercetătorul Paul Dominte, Societatea de Științe Istorice din România, Filiala Constanța, a vorbit despre: Sportul și activități specifice în Constanța până la Primul Război Mondial. Cercetătorul a menționat practica alergărilor de la hipodromul din Anadolchioi, acesta fiind sportul cel mai animat din epocă, un început de organizare a sporturilor nautice, înotul şi canotajul, sporturi destul de rare: tenisului, iar în 1915, prima competiție de fotbal din istoria orașului.
Subsemnata am prezentat liber și cu ilustrații power-point lucrarea: Steliana Ciortescu – o feministă horticultoare. Steliana Ciortescu (1878-1952) a fost lidera comitetului parohial Cărămidarii de Jos a Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, membră în mai multe asociații feministe, una dintre primele femei horticultoare și apicultoare din România. S-a perfecționat ca horticultoare (cu diplomă), membră în Societatea horticultorilor din România și Societatea Centrală de Apicultură, a participat și a scris despre expoziții și congrese naționale și internaționale horticole. Cu dorința de a dezvolta învățământul agricol și educația fetelor, a deschis și a condus prima școală horticolă de fete din București în 1923, a predat primele cursuri de apicultură. Steliana Ciortescu s-a implicat în mișcarea feministă ca membră în Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, Consiliul Național al Femeilor Române, Liga Drepturilor și Datoriilor Femeii, Societatea Teozofică din România, iar în anul 1924 a contribuit la întemeierea Societății Văduvelor de Război. Deși s-au păstrat documente arhivistice, articole, numeroase ziare cu informații privind activitatea și realizările Stelianei Ciortescu, despre ea nu s-a publicat nici o biografie sau o notă istorică, toate inițiativele ei au rămas în uitare.

Ioana Ramona Nechita, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a descris cu detalii tehnice și ilustrații Tehnici de construcție ale Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Buteasa, Maramureș. Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Buteasa, Maramureș, construită în 1800, se încadrează în categoria bisericilor de lemn în căței, parțial cu potici, o tehnică de construcție arhaică, specifică anumitor regiuni din România, cum ar fi Banat, Crișana, Sătmar, Țara Românească și Moldova. Biserica din Buteasa reprezintă un exemplu valoros al patrimoniului cultural și arhitectural românesc, fiind un martor al tradițiilor și tehnicilor de construcție vechi, păstrând în același timp amprenta istorică și artistică a comunității locale
Lucian Popescu Vava, Muzeul Olteniei Craiova, a prezentat documente privind Epidemia de holeră din 1913 în județul Dolj. Autorul a menționat că în perioada de început a secolului XX, în județul Dolj, s-au manifestat o serie de epidemii cu caracter local, care au presupus eforturi consistente pentru stingerea lor. Cele mai teribile au fost, însă, legate de epidemiile de holeră din 1911, dar, mai cu seamă, cea din 1913. Deși boala era teribilă, atât prin faptul că încă nu exista un antidot universal, cât și prin simptomele sale, totuși, medicii din zona județului Dolj avuseseră, în trecutul recent, ocazia să experimenteze noi metode de prevenție și tratament, care au limitat efectele nocive ale molimei.
Oana-Mihaela Vladu, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” Bucureşti, a încheiat lucrările acestei secțiuni cu comunicarea: Menținerea păcii în epoca post Război Rece. Autoarea e subliniat că experiența României în tranziția către democrație și economia de piață, precum și consolidarea parteneriatului strategic cu SUA, oferă un model interesant pentru studiul relațiilor Est-Vest în epoca post-Război Rece. Cooperarea bilaterală în domeniul securității, inclusiv participarea României în cadrul misiunilor internaționale conduse de SUA, a contribuit la consolidarea stabilității regionale și la promovarea valorilor democratice. În același timp, relațiile economice dintre cele două țări au cunoscut o dezvoltare semnificativă, cu investiții americane importante în economia românească.
Vineri, 27 septembrie, participanții la sesiunea Pontica 57 au fost invitați la o excursie documentară la cetatea Capidava.

Monica Negru
(nr. 10, octombrie 2024, anul XIV)