În căutarea Iuliei Hasdeu, printre documente din Arhive

Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869, București – d. 29 septembrie 1888, București) a fost un enfant prodige, fiica Iuliei Faliciu-Hasdeu și a savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu, binecunoscută personalitate culturală polivalentă (lingvist, istoric, scriitor, folclorist).
Parcursul educațional al Iuliei Hasdeu (alintată Lilica) a fost unul cu adevărat prodigios: la 8 ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare și avea deja scrisă prima operă cu caracter istoric, Viața și faptele lui Mihai Viteazu, la 11 ani a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București. A urmat cursurile la liceul francez „Sevigné” (deși îi scria tatălui că ar fi preferat să facă studiile în România), iar la 16 ani a început studiile la Sorbona, prima româncă studentă la această universitate, dar a urmat în particular și cursuri de desen și pictură în capitala Franței.

În imaginea alăturată, Iulia Hasdeu (Sursa: ANR SANIC Col. Documente Fotografice FII 806)

Într-o expoziție realizată în octombrie 2022 pe simezele Muzeului Național al Literaturii Române, ne-am propus să ilustrăm momente din viața tinerei scriitoare readucând în atenția publicului caietele ei școlare și corespondența cu tatăl, în care găsim adesea câte un sfat bun, un desen ghiduș, o amintire nostimă care compensează distanța geografică dintre tată și fiică.

ANR SANIC Manuscrise 1427






ANR, SANIC,  fond personal B.P. Hasdeu IX, 332, 337

ANR, SANIC, colecția Manuscrise 441

Legătura familiei Hasdeu cu Arhivele este una intimă. B. P. Hasdeu a lăsat urme adânci în cultura română şi, un amănunt poate mai puţin cunoscut, dar nu mai puţin definitoriu pentru cariera lui, a deţinut funcția de director al Arhivelor Statului o lungă perioadă, între 17 mai 1876 și 1 aprilie 1900. El însuși subliniază, într-una dintre scrisorile către cele două Iulii (mama și fiica) cuvintele care îi sintetizează activitatea: Arhiva și Dicționarul. Și copilul, care este „a doua edițiune”, îmbogățită, a părintelui. Aici se găsesc multe din mărturiile activității școlare a Iuliei Hasdeu, pe care tatăl său le-a păstrat, corespondența dintre Bogdan Petriceicu Hasdeu și cele două Iulii (mama și fiica, aflate la Paris), caietele care conțin piesele ei de teatru presărate cu numeroase schițe scenografice și chipuri de personaje. Selecția de documente surprinde etape din evoluția Iuliei Hasdeu, adolescenta genială motivată să învețe în mod asiduu pentru a fi cea mai bună din clasa ei, dar, în același timp, spune și alte povești; una ar fi cea a copilei care resimte acut dorul față de tatăl rămas acasă și conștientizează eforturile financiare pe care le implică șederea ei la Paris (regretând că scrisorile lui sunt uneori atât de scurte, în timp ce ea povestește neobosit „foiletoane”); o alta ne-o înfățișează pe eleva care își exersează imaginația prin fragmentele de proză sau schițele care împânzesc caietele ei de teme, eleva genială, muncitoare, dar uneori plictisită.

Archiva și Dicționarul
ANR, SANIC, fond B.P. Hasdeu, IX/374

Cercetătorii în istorie ştiu că Arhiva este un loc magic, în care intri serios, înarmat cu ştiinţă şi răbdare, urmărind firul unei informaţii, și în care ajungi în mod inevitabil să te laşi furat de alte numeroase informaţii, poveşti, amănunte şi detalii fermecătoare, o permanentă extindere a subiectului cu noi dimensiuni. Arhiva rămasă de la Hasdeu cuprinde informaţii despre activitatea lui administrativă, corespondență personală, cursuri ș.a. Multe dintre aceste documente sunt cunoscute publicului prin strădania unor cercetători: corespondența a fost publicată de Crina Decusară Bocșan, Arhivele Naționale au publicat volumul B. P. Hasdeu. Mărturii, multe alte lucrări s-au preocupat de biografia și lucrările lui.
Sediul Arhivelor se afla în acea perioadă în clădirile mănăstirii Mihai Vodă din cartierul Uranus și știm că fiica îl vizita uneori la birou, deoarece Hasdeu relatează unele amintiri despre joaca ei în curtea mănăstirii.

Într-o adnotare la poezia Iuliei „Le cimetière” (scrisă la Paris în noiembrie 1885), publicată postum de tatăl ei în volumul „Bourgeons d’Avril. Fantaisies et rêves”, Librairie Hachette, p. 173-174, B.P. Hasdeu explică topografia locului descris în poezie: câteva morminte care se aflau în curtea Arhivelor Statului, la mănăstirea Mihai Vodă, unde poeta și-a petrecut copilăria, loc care revine și în alte însemnări descoperite postum prin caietele ei. „O, vechea mea biserică Mihai Vodă, și vechea mea curte, și mica mea grădină în care săpam și udam cu atâta pasiune altădată! O, cimitirul în care mă distram cățărându-mă în copaci și descifrând numele încrustate pe pietrele de mormânt! O, câinii mei, pisicile mele, draga mea pisică neagră! O, bătrânele mele dragi, printre care mi-am petrecut copilăria! Dacă mă vedeți acum, vai! Mi-e teamă că nu m-ați mai recunoaște! Nu mai înțeleg limbajul animalelor și al florilor; nu mai știu să citesc pe morminte, nu mai știu să vorbesc cu bătrânii... O, biata mea Biserică! Abia dacă mai știu să plâng (10 aprilie 1885)”. Hașdeu-tatăl explică și cine erau bătrânele: o biată văduvă pe care o primiseră în casă și străbunica poetei, Maria Dauksza, în vârstă de 90 de ani, călugărită la Mănăstirea Pasărea, mama mamei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Și în scrisori revine adesea cu informații: „Bătrânele sunt bine”.

Album Mănăstirea Mihai Vodă

Este cunoscut destinul tragic al acestei copile: aproape de finalizarea studiilor și de obținerea diplomei, Iulia Hasdeu s-a îmbolnăvit de tuberculoză. A urmat cure de tratament, dar fără succes; ea a murit la 29 septembrie 1888, la vârstă de doar 18 ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu. Tatăl nu s-a resemnat niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe și a participat la ședințe de spiritism în care credea că fiica îi transmite mesaje de dincolo de moarte. Hasdeu s-a străduit să adune din caiete și manuscrise scrierile Iuliei și a publicat câteva volume postume: poezie piese de teatru, povești și povestiri care valorifică teme folclorice.
Se păstrează, de asemenea, manuscrise cu transcrierile ședințelor de spiritism la care Hasdeu participa și prin care căuta să comunice cu spiritul fiicei pierdute prematur.
Cu siguranță, mai există și alte povești ascunse printre rânduri pe care vă invităm să le descoperiți parcurgând mărturiile documentare pe care le-a scris cu atâta fervoare și le-a lăsat cu atâta generozitate în urma ei. Bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București, denotă nu numai o firească relație părinte-copil, ci și o înaltă comuniune spirituală, intelectuală, patriotică.

Laura Dumitru și Elena Mușat
(nr. 3, martie 2023, anul XIII)