Corto Maltese vorbește românește

Născut pe 15 iunie 1927, la Rimini, Ugo Eugenio Prat desenează de când se știe. La vârsta de 18 ani, adoptă numele de artist Hugo Pratt și debutează cu benzi desenate în revista venețiană „Asso di Picche”. La sfârșitul anilor ᾽40, emigrează în Argentina și, ulterior, în Marea Britanie, unde, vreme de aproape 20 de ani, publică numeroase benzi desenate.
În 1967, se întoarce în Italia și, împreună cu antreprenorul Florenzo Ivaldi, înființează revista de benzi desenate „Sgt Kirk” (care poartă numele unuia dintre personajele sale).
Încă din primul număr al revistei, demarează romanul grafic Una ballata del mare salato. Unul dintre personajele principale, Corto Maltese, va revoluționa peisajul benzii desenate contemporane.
Personajul este prezentat de toţi biografii săi drept un marinar romantic. Corto afirmă despre el însuşi că a fost dezertor şi pirat, deci un personaj aparent negativ. Dar, Boca Dourada, vrăjitoarea bicentenară din Sao Salvador de Bahia, nuanţează şi-i spune acestuia: „Vrei să pari dur şi nepăsător, Corto…[…]. Dar eu ştiu că în străfunduri eşti un ins cinstit.”
Corto Maltese este un aventurier romantic, de acelaşi tip cu personajul Rick Blaine (interpretat de Humphrey Bogart) din filmul Casablanca, curajos şi sentimental, egocentric şi altruist, dar, mai ales, ironic şi auto-ironic.
Căutând lumi pierdute şi comori ascunse, Corto  străbate la bordul yahtului său oceanele şi mările lumii, dar călătorește și pe jos, în automobil, în tren sau în avion, prin Europa Occidentală, Africa de Est, Asia şi America de Sud.
După Una ballata del mare salato, următoarele aventuri desenate ale lui Corto Maltese au apărut în revista „Pif Gadget”, între 1970-1973, ani în care revista era printre rarele publicaţii franţuzeşti care circulau în România socialistă (și singura consacrată benzilor desenate).
Lectura acestor povestiri grafice a descumpănit micii cititori (cei de 9-12 ani), care nu înţelegeau linia grafică, aparent simplă şi anostă, şi nici povestirile complexe, cu multă psihologie şi citate literare, ale lui Hugo Pratt, dar i-a marcat pe vecie pe adolescenţii de 13-18 ani.
Unii dintre ei, ajunşi intelectuali importanți ai zilelor noastre, nu ezită să vorbească şi să scrie despre plăcerea deosebită pe care o simţeau, şi o simt şi astăzi, la lectura fabuloaselor povestiri şi romane grafice semnate de Hugo Pratt.
Primul care a făcut-o în spaţiul public a fost Horia-Roman Patapievici, care a vorbit de Corto Maltese la începutul anilor ᾽90, la una dintre „Seratele” televizate ale lui Iosif Sava, dar a şi scris în paginile volumului său Zbor în bătaia săgeţii  (Editura Humanitas, 1995).
În 1996, alţi pasionaţi, Adrian şi Ionuţ Bănuţă, editează un număr special din „Jurnalul SF”, unde traduc în româneşte povestirea desenată de Pratt, Le Songe d`un matin d`hiver.
În 1999, în suplimentul „Vineri” al revistei „Dilema”, o pagină întreagă este dedicată Călătoriilor lui Corto Maltese, sub semnătura lui Ion Manolescu. Doi ani mai târziu, tot în „Dilema”, Adrian Cioroianu urează „La mulţi ani, Corto Maltese!” unuia dintre cele mai îndrăgite personaje de benzi desenate din lume.
În fine, între 2013-2014, găsim ciclul de articole Iubitele lui Corto Maltese, sub semnătura lui Mircea Mihăieş, în paginile revistei „România Literară”, iar pe site-ul lapunkt.ro, mai multe articole despre albumele desenate de Hugo Pratt, scrise de Ioan Stanomir, Teodor Baconschi sau Angelo Mitchievici.
În anii 2014-2015, apar, unul după altul, nu mai puţin de trei volume de exegeză a operei grafice a lui Hugo Pratt: Camera obscură – vis, imaginaţie şi bandă desenată, de Ioan Stanomir, Editura Cartea Românească, 2014 (eseurile despre Corto acoperă mai mult de jumătate din volum:  L`invitation au voyage și As I lay dying – o elegie pentru Corto Maltese); Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător, de Mircea Mihăieş, Editura Polirom, 2014; Hugo Pratt, nomad în Corto. Viaţa ca o bandă desenată, de Mati Botezatu, Editura Studis, 2015.
Alex Călin, directorul Editurii Cartea Copiilor, cititor la rândul său al revistei „Pif Gadget”, fusese fascinat în adolescenţă de peripeţiile lui Corto Maltese, aşa că, atunci când a văzut  cum apăreau, parcă din ce în ce mai des, toate aceste articole şi cărţi despre universul grafic al lui Hugo Pratt, a decis să publice în limba română albumele de benzi desenate cu Corto Maltese. Ele sunt  traduse și prefațate de intelectuali de marcă ai României – profesori universitari, scriitori și publiciști cunoscuți.
Primele două volume publicate în românește au fost: Balada Mării Sărate  (2016) şi  Corto Maltese sub semnul Capricornului (2017). Ele  au fost traduse de Mircea Mihăieş şi prefaţate de Ioan Stanomir.
Au urmat,  Departe. Tot mai departe  (2018) și Celticele (2021), ambele fiind transpuse în limba română de Tudor Călin Zarojanu şi prefaţate de H.R. Patapievici, respectiv Dodo Niță.
Următoarele două albume au fost traduse de Iulia Dromereschi: Etiopicele (2022) și În Siberia (2024), fiind prefațate de Andrei Gorzo și, respectiv, Dodo Niță și Ion Manolescu.
În anul 2024, Mircea Mihăieș publică al doilea volum din biografia celebrului marinar: A doua viață a lui Corto Maltese (Editura Polirom). Anul următor, revista literară clujeană „Steaua” adăpostește un mini-dosar „Corto”, alcătuit din articolele Mircea Mihăieș și blestemul lui Corto Maltese, semnat de Claudiu Gaiu, și Corto Maltese redux, semnat de Radu Toderici.
La  aproape 60 de ani de la „naşterea sa”, sub penița și penelul lui Hugo Pratt, Corto Maltese continuă să navigheze în memoria afectivă a sute de mii de cititori de toate vârstele din lume, inclusiv din România!

Dodo Niță este critic de benzi desenate, președintele Asociației Bedefililor din România și membru al filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2017. A publicat două volume de proză, Dealu Turcesii (Editura Aius, 2015) și Povestiri din Clocociov (Editura Cetatea de Scaun, 2018). Este autorul a 12 volume de exegeză a benzii desenate, printre care Istoria și Dicționarul Benzii Desenate din România. Unele dintre acestea au fost prefațate de personatități precum Angelo Mitchievici, Ovidiu Pecican, Ion Manolescu, Adrian Cioroianu. A tradus din limba franceză 11 albume de benzi desenate. Albumul Vladimir Ghika, peregrinul apostolic (2021) are prefața semnată de Ana Blandiana.
Pentru contribuţia sa la promovarea limbii şi culturii franceze în România, a primit, în anul 2000, titlul de Cavaler al Ordinului „Les Palmes Academiques” (Franţa), iar în 2006 pe cel de Cavaler al Ordinului „Leopold al II-lea” (Belgia). De asemenea, în anul 2023, a fost decorat de Președintele României cu Ordinul „Meritul Cultural  în grad de Cavaler, Categoria F - „Promovarea culturii”.