Adina Brătianu: „Aici trecem dintr-o frumusețe într-alta”. Carte poștală din Italia anilor 1924 și 1926

Adina Brătianu a consemnat telegrafic, cât să încapă pe o carte poștală, bucuria de a fi călătorit în Italia anilor 1924 și 1926, invitându-le astfel și pe cumnatele sale, surorile soțului său, Sabina (1863-1944) și Pia (1872–1962), să-și facă timp să viziteze acele minunate locuri.
Corespondența citată provine din colecția de manuscrise de la Biblioteca Academiei Române.

„Aici trecem dintr-o frumusețe într-alta. Am fost de două ori la Uffizi. Dintr-o dată nu-ți rămâne nimic. Mâine mergem pentru a doua oară la Titti și mâine seară plecăm la Roma”. [1]

„Dragă Sabina,
De două zile au început căldurile. Mi-e cam frică să suferim de căldură la Neapole, unde plecăm duminică. Suntem de dimineața până seara în muzee și biserici. Ne culcăm devreme. La 9 ½ plecăm. (...) Te sărut. Adina”. [2]

„Dragă Sabina,
Suntem la Capri. Vremea splendidă. Grota de azur – de o culoare minunată. Vineri plecăm la Taormina și Siracuza. Joi, 24 vom fi la București. Cu drag, Adina”. [3]

Adina Brătianu
(sursa: Biblioteca Academiei Române)



Portretul Adininei Brătianu, o prezență elegantă și discretă a familiei

Alexandrina (Adina sau Didi, cum îi spuneau apropiații) Costinescu (1886-1975) [5] era fiica lui Emil Costinescu (1844-1921), important om politic al Partidului Național Liberal, ministru de finanțe în mai multe legislaturi, unul dintre fondatorii Băncii Naționale [6].
La data de 26 august 1907, Adina Costinescu s-a căsătorit cu Costantin (Dinu) Brătianu (1866-1950), la rândul său, provenind dintr-o prestigioasă familie de politicieni români. Era cel de-al doilea fiu dintre cei șapte copii rămași în viață, trei băieți și patru fete, ai cuplului Ion și Pia Brătianu. Inginer, activând în sistemul bancar, Dinu a făcut și el carieră politică, devenind președintele Partidului Național Liberal, după moartea fraților săi, Ion I. C. Brătianu (1864-1927) și Vintilă Brătianu (1867-1930) [7]. Din nefericire, a decedat în închisoarea comunistă de la Sighet [8].

Revenind la anii tinereții, ziarul „Adevărul” a transmitea cu emfază cititorilor săi știrea despre „O căsătorie în lumea mare”, din ziua de 26 august 1907. Nunta – căsătoria civilă și religioasă a Adinei Costinescu cu Dinu Brătianu – s-a ținut la ora 12, la vila Costinescu din Sinaia [9]. „Niciun Brătianu nu s-a căsătorit la biserică” [10].
Nași fuseseră dr. Costinescu și Lya Brătianu [11]. Câteva luni mai devreme, în 4 martie 1907, Adina și Dinu, ei înșiși au fost nașii Elizei și ai lui Ion I. C. Brătianu [12].
Adina și Dinu au primit „daruri prețioase și flori” [13]. Printre invitați, la cununia civilă, s-au numărat: Sabina Cantacuzino, „gătită de gală” [14], Pia Brătianu, Eliza și Ionel Brătianu, Lya și Vintilă Brătianu, Maria și Ion Pillat, dra. Pia Brătianu, Tați și Ilie Niculescu-Dorobanțu, C. Slătineanu, ofițer al stării civile, împreună cu soția, familia Costinescu și Eugeniu Carada.

După oficierea căsătoriei, toate persoanele prezente au fost invitate la prânz. A urmat căsătoria religioasă, celebrată tot în vila Costinescu, la care s-au adăugat alți invitați: Dimitrie Sturdza, Anton Carp, familia Nicu Albu, familia Iarca, familia Alimăneșteanu, domnul Bilciurescu, familia Romano, familia Cezianu, Dinu Stolojan, familia Florescu, domnul Berindei și numeroase prietene ale miresei.  După celebrarea căsătoriei, tinerii au plecat cu automobilul la Predeal, „acoperiți de flori și însoțiți de cele mai călduroase urări” [15].
Cu timpul, cuplul a avut trei băieți: Ioan (Oni), Constantin (Dinki) și Dan Brătianu [16], locuind în București, într-o maiestuoasă casă construită după planurile arhitectului Petre Antonescu, pe Calea Dorobanților, nr. 16. [17]

În 1943, când a apărut ediția franțuzească a evocărilor Siluetelor din familia Brătianu, Nicolae I. Pillat (1894- ?1975), nepotul după sora Măriuța (1868-1945), îl descria astfel pe unchiul Dinu, căruia copiii familiei îi ziceau Otola:
„Unchiul Dinu a fost foarte frumos. Astăzi e un minunat bătrân de șaptezeci și șapte de ani. Nimeni nu i-ar da, de altfel, vârsta asta, atât e de verde încă, fizic și moral. Cu barba lui neagră, trăsăturile de o finețe absolută, tenul mat, ochii frumoși, semănă cu personajele din miniaturile persane. Dintre cei trei unchi ai mei, a fost întotdeauna cel mai practic din fire, cel mai sociabil. Și acum se gândește mult la ceilalți decât la el” [18].

Aceluiași nepot îi datorăm și o creionare a portretului Adinei Brătianu: „Soția lui, Adina, căreia îi spuneam Didi, e pentru mine mai mult o prietenă decât o mătușă. Cu douăzeci de ani mai tânără decât soțul ei, e toată numai bunătate, finețe, inteligență, cumpătare și bun simț. Nu poți să n-o iubești” [19].

În completare vin amintirile Corneliei Pillat (1921-2005), soția lui Dinu Pillat (1921-1975), descriind-o pe Adina Brătianu: „părul ondulat corect îi împodobea chipul cu trăsături bine conturate ce mie îmi evocau o puternică femeie spaniolă. Aceeași atitudine mândră, dar binevoitoare, și-a păstrat-o și după ce a fost dată afară din casă – fără nimic altceva decât hainele de pe ea” [20], atât aceasta, cât și cei trei fii, cu familiile lor, având de suferit de pe urma regimului comunist.
Își amintea, de asemenea: „Eram invitați deseori la masă sau după-amiaza la un ceai blond din coji de mere uscate în casa lui Dinu Brătianu și a lui tante Didi, soția lui. Ei știau – li se atrăsese atenția – că feciorul care servea la masă, sprinten și eficace, fusese racolat de securitate. «Cu atât mai bine» – a ripostat Dinu Brătianu, naiv – «vor ști că nu unelti» [21].
De altfel, ca o dovadă a iubirii și respectului față de familie și de importanța numelui Brătianu pentru țară, Adina Brătianu s-a îngrijit de aducerea osemintelor soțului său, Dinu Brătianu, precum și ale nepotului, istoricul Gheorghe Brătianu, fiul lui Ion I.C. Brătianu, de la Cimitirul Săracilor de la marginea oraşului Sighet și reînhumarea în capela de la Florica, comuna Ștefănești, județul Argeș, la 2 octombrie 1971. [22] În condițiile date, acesta a fost mai degrabă un gest simbolic.

Delia Bălăican
(nr. 4, aprilie 2021, anul XI)

NOTE

1. Biblioteca Academiei Române, Fond Sabina Cantacuzino, S14 (5)/ CDXIV, Adina către Sabina, mai 1924, carte poștală, Firenze, Loggia dei Lanzi, timbru Salsomaggiore Terme.
2. Idem, Fond Sabina Cantacuzino, S14 (6)/ CDXIV, Adina către Sabina, 8 mai 1924, carte poștală, Roma, Foro romano, Casa delle Vestali e Tempio di Castore e Polluce.
3. Idem, Fond Sabina Cantacuzino, S14 (7)/ CDXIV, Adina către Sabina, 15 mai 1924, carte poștală Napoli.
4. Idem, Fond Pia Alimăneșteanu, S2 (5)/ CDVI, Adina către Pia, 22 mai / 4 iunie 1926, f.1,2.
5. Narcis-Dorin Ion, Familia Berindei. Portretul unor aristocrați ai spiritului. Convorbiri cu academicianul Dan Berindei, în „ Cercetări Istorice (serie nouă)”, XXXIII, Iași, 2014, p. 213-281
6. Ion Pillat, Scrisori (1898-1944), Ediție îngrijită, datarea scrisorilor, note, cronologie, postfața (Istoria unei ediții), schiță bio-bibliografică de Cornelia Pillat, Editura Style Atlas, București, 1998, p. 78.
7. Nicolae I. Pillat, Siluete din familia Brătianu, Traducere de Miruna Lepuș. Ediție îngrijită și note de Silvia Colfescu, Editura Vremea, București, 2008, p. 115.
8. http://www.memorialsighet.ro/constantin-dinu-bratianu-13-ianuarie-1866-20- august-1950
9. „Adevărul”, București, Anul XIX, Nr. 6469, marți 28 august 1907, f. 3.
10. Anna Kretzulescu Lahovary, Nebiruita flacără a vieții. Amintiri (1867-1952), Ediție îngrijită, traducere din franceză și studiu introductiv de Alina Pavelescu, cu un cuvânt de încheiere de Șerban Sturdza, Editura Humanitas, București, 2018, p. 236.
11. „Adevărul”, București, Anul XIX, Nr. 6469, marți 28 august 1907, f. 3.
12. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_I._C._Br%C4%83tianu
13. „Adevărul”, București, Anul XIX, Nr. 6469, marți 28 august 1907, f. 3.
14. Anna Kretzulescu Lahovary, op.cit., p. 236.
15. „Adevărul”, București, Anul XIX, Nr. 6469, marți 28 august 1907, f. 3.
16. Nicolae I. Pillat, op.cit., p. 120.
17. Ibidem, în Postfață de Silvia Colfescu, „Casele din București ale familiei Brătianu”, p. 172.
18. Nicolae I. Pillat, op.cit., p. 115.
19. Ibidem, p. 118.
20. Cornelia Pillat, Ofrande. (Eterna întoarcere), Ediția a II-a îngrijită și adăugită, cu o prefață de Doina Uricariu, Editura Universalia, București, 2002, f. 181.
21. Ibidem.
22. Narcis-Dorin Ion, Florica – Vatra Brătienilor, Editat de Muzeul Național Brătianu, Ștefănești, 2020, p. 310.