 |
|||
 |
|||
|
Restarter Italia: „Nu îl arunca, repară-l!”. Cine sunt voluntarii care salvează obiecte vechi
Puteţi să o interpretaţi drept o modă, o filozofie de viaţă sau ca pe încă o luptă inutilă a lui Don Quijote de la Mancha cu modernele mori de vânt făcute din cabluri şi microcip. Fabricile construiesc obiecte tot mai mici şi tot mai des de unică folosinţă? „Ei” inventează trucuri şi soluţii pe internet, ajută obiectele programate să trăiască puţin şi găsesc modalitatea cu care să dea o a doua viaţă aparatelor pe care industria consumismului vă obligă să le aruncaţi fără regrete. În Italia şi în alte opt ţări europene, ei se numesc restarter. Există deja cinci grupuri active la Milano, Torino, Florenţa, Aosta şi Langhe-Roero, aproape de Cuneo. Sunt hackerii „buni” care combat consumismul greu de stăvilit, promovat de societăţile multinaţionale, organizând târguri pe această temă, aşa-numitele Restart Party, găzduite în spaţii puse la dispoziţie de un număr infinit de asociaţii. Totul gratuit, totul voluntar. Îşi dau întâlnire pe facebook. Cine aduce un obiect, participă cum poate şi cum ştie la încercările de a-l repara. Obţine informaţii, instrumente de lucru şi ajutor concret. Nu este însă vorba despre un magazin unde îţi abandonezi obiectele şi te întorci când reparaţia a fost făcută. Participi şi lucrezi cot la cot cu restarter-ii. Nu totul se poate repara dar, dacă ai nevoie de piese de schimb, ei te ajută să le găseşti. În Toscana ultimul party a fost la începutul lunii iunie, la Târgul transparenţei de la Livorno. La Torino a fost cu o lună înainte şi următorul, cel de-al 30-lea, va fi la sfârşitul lunii: câţiva voluntari cu cunoştinţe tehnice îi vor ajuta şi învăţa pe participanţi să îşi repare propriile dispozitive stricate şi vor readapta vechile calculatoare în bună stare, dar nefolosite, printr-un sistem operativ gratuit gândit pentru cei cu mai puţină experienţă în domeniu. Restart party s-a născut la Londra, inventat fiind de doi tineri, unul dintre ei, Ugo Vallauri, italian. Proiectul are un prieten de nădejde: mediul înconjurător. Tot mai puţine gunoaie şi deşeuri, tot mai puţin dioxid de carbon. Dar are şi un duşman: reparatorii de profesie care îl privesc ca pe o încercare de a face cadou ceea ce ei pun în vânzare: competenţă şi instrumente. În realitate, afacerea lor e tot mai neprofitabilă. Firmele multinaţionale nu au niciun interes să producă obiecte reparabile. Tot ceea ce se strică se recumpără şi cifra de afaceri creşte. Restarter-ii au devenit un fenomen mondial, au crescut odată cu criza, în timp ce Restart party şi Repair café (care nu se ocupă doar de electronică, ci de orice tip de obiecte, a fost inventată de Martine Postma în 2009 într-o cafenea din Amsterdam, acum există aproape în jumătate din ţările Europei) rezistă, mişcarea devine aproape politică împotriva consumismului şi globalizării. Se cer legi care să condamne „scoaterea din uz programată” şi să oblige corporaţiile să lanseze orice tip de produs cu manualul său de reparaţii, ca acum 20-30 de ani. Uneori reuşesc să se impună: ca în Franţa şi în Germania. Alteori nu, ca în Italia, unde un proiect de legi asemănătoare zace blocat în Parlament. Deviza lor este: „Dacă nu poţi să îl repari, nu este cu adevărat al tău”. Raluca Niţă | ||
