„Minunăţii subterane” de Elena Bauer şi G. Caprara. Frumuseţile Italiei se ascund şi sub pământ

Dacă aţi dori să intraţi în subteranele Peninsulei, vă asigur că aţi descoperi o lume extraordinară sub scoarţa unei ţări miraculoase. Aproape imposibil de imaginat, acolo, în adâncime se ascund poveşti uluitoare care merită să fie cunoscute.

Poate tocmai de aceea Elena Bauer, expertă în comunicare ştiinţifică, şi Giovanni Caprara, jurnalist al cotidianului „Corriere della Sera” au scris cartea Meraviglie sotterranee (Minunăţii subterane), publicată la editura Touring Club Italiano (2016) care se prezintă sub forma unui ghid turistic, dar este mai mult decât atât. Este o călătorie în 200 de locuri „îngropate” sub picioarele noastre: peşteri naturale, galerii, adăposturi împotriva bombardamentelor din timpul celor două războaie mondiale, aşezări rupestre, biserici antice hipogee, necropole, apeducte, pivniţe ce adăpostesc soiuri rare de vin şi brânzeturi etc.

Pentru că şi sub scoarţa Italiei încă mai trăieşte şi respiră din toţi porii istoria acestei ţări binecuvântate de Dumnezeu. În pântecele sale au fost şi încă mai sunt lăcaşuri sacre şi şcoli, străzi şi laboratoare de cercetare ştiinţifică, oraşe pierdute şi locuri de muncă. Este imens patrimoniul artistic încă nedescoperit. Imposibil de estimat, dificil şi de imaginat.

Ştiaţi, spre exemplu, că sub Palatul Valenti Gonzaga din Mantova, construit în secolul al XV-lea, se află locul unde în timpul procesului de Unificare a Italiei (numit Risorgimento) se întâlneau pe ascuns revoluţionarii epocii şi puneau la cale evadarea din închisoare a patriotului Ciro Menotti? Vorbim de o veche încăpere în care era depozitată o cantitate importantă de gheaţă unde se conservau produsele consumate de proprietarii Palatului nobiliar. Un fel de strămoş rudimentar al camerei frigorifice de azi. Atât palatul cât şi subteranele lui au fost proiectate de Nicolò Sebregondi.
În formă circulară cu cărămizile la vedere, tavanul cu boltă şi marmură pe jos, încăperea avea în centru o fântână şi ascundea accesul la un tunel secret care sfârşea în râul Mincio, perfectă posibilitate de fugă în caz de pericol. Astăzi, zona subterană poate fi vizitată ca şi o parte din Palatul-muzeu Valenti-Gonzaga, restul a fost transformat şi a devenit una dintre cele mai curioase structuri hipogee din lume care găzduieşte un B&B.

Alte secrete, mult mai dureroase, se ascundeau sub mănăstirea San Domenico şi biserica Santa Maria Maggiore din Narni, în regiunea Umbria. În subterane se reunea Tribunalul Inchiziţiei, iar sala interogatoriilor avea un nume sinistru: La stanza dei tormenti (Camera chinurilor). Alături de ea se mai află şi astăzi o mică celulă pe pereţii căreia se pot citi mesajele sau ultimele dorinţe ale condamnaţilor înainte de a fi executaţi.

De chestiuni mai puţin dramatice obişnuiau să vorbească nobilii, ordinele religioase şi grupările de comercianţi din epoca lui Cezar August reuniţi sub criptoporticul în Forul din Aosta. Astăzi, acelaşi spaţiu este subteran, monumental, desenat în formă de patrulater, cu un sistem de galerii susţinute de coloane solide şi naos-uri cu arcuri.

Cea mai impunătoare cisterna romana se află sub un deal, în spatele lui Capo Miseno, în faţa insulei Procida din regiunea Campania. Este vorba de Piscina Mirabilis, construită şi ea în epoca lui Cezar August pentru a aproviziona cu apă potabilă întreaga flotă navală romană (putea conţine până la 12.000 metri cubi). Provenea de la izvoarele Serino. Lungă 70 de metri, cu peste 25 metri lăţime şi 15 înălţime este susţinută de 48 de stâlpi în formă de cruce din tuf care împart spaţiul în cinci naos-uri longitudinale şi 13 transversale. Tot ansamblul arhitectonic pare azi un imens templu gol.

La doar câţiva kilometri distanţă, există un oraş care ascunde altul. Primul se numeşte Napoli, la fel ca cel de-al doilea, numai că acesta din urmă este subteran. Tot oraşul de dedesubt este traversat de o reţea de tuneluri, pasaje şi spaţii largi care ascund minunăţii nebănuite: un apeduct antic, un teatru greco-roman, adăposturi antiaeriene, un adevărat muzeu belic cu obiecte şi resturi de edificii distruse de bombardamentele din timpul celui de-al doilea conflict mondial, până şi o pizzerie construită din tuf care adăpostea un cuptor roman. Tot aici există şi o grădină de zarzavaturi, un adevărat experiment botanic: plantele se cultivă la 35 de metri sub pământ, departe de sursele de poluare care distrug solul.

De altfel, acest tip de experimente e foarte des întâlnit în Italia. În burta masivului muntos Gran Sasso, sub 1.400 metri de stâncă, se află cel mai mare Centru de cercetare ştiinţifică subterană din lume: Laboratoarele naţionale din Gran Sasso, care se ocupă de fizică subnucleară. Impresionantul strat stâncos care le protejează permite realizarea unor studii ca, spre exemplu, cel al neurinilor, imposibil de făcut în altă parte.

Se face cercetare sub pământ şi la Bolzano în aripa nouă a Institutului pentru profesii sociale Hannah Arendt, prima şcoală hipogee din Italia. Sunt patru etaje subterane de săli, laboratoare, o grădină creată la 17 metri adâncime, acoperită de un imens tavan de sticlă. Cei care privesc din Napoli de deasupra văd un parc subteran în plin centru vechi al oraşului.

Italia este mai mult decât o ţară, este o peninsulă de taine şi lumi încă ascunse, este un mister pentru cei care o locuiesc şi un miracol pentru cine o vizitează. Dacă se ştie că aici frumuseţea este un dar, ca şi o respiraţie a minţii, este tot atât de adevărat că uneori locurile tainice sunt umbra unui destin respectat în fiecare zi a istoriei.

Raluca Niţă
(nr. 6, iunie 2017, anul VII)