Urmaşii italieni ai marelui scriitor Lev Tolstoi

Unii dintre ei trăiesc la Londra, alţii la Moscova. Unul e radiolog, altul muncitor în fabrică. Cel mai mic are 5 ani, cel mai în vârstă 86. Urmaşii marelui scriitor Lev Tolstoi sunt risipiţi peste tot în lume, dar se întâlnesc adesea. De curând, cotidianul italian „La Repubblica” l-a intervievat pe unul dintre ei.

Andrea Albertini, 50 de ani, locuieşte la Roma, cum o demonstrează şi accentul său foarte pronunţat şi lucrează într-o bancă, e consultant financiar şi descendent din familia marelui scriitor rus. Urmaşii lui Lev Nicolaevici sunt circa 300 şi trăiesc în Suedia, Marea Britanie, Statele Unite, Brazilia, Uruguay, Republica Cehă, Italia şi, evident, în Rusia. Lucrează în diferite ramuri de activitate. Sunt radiologi, oameni de afaceri, artişti, istorici de artă, prezentatori de programe TV, graficieni, directori de societăţi comerciale. Niciunul dintre ei nu este scriitor.

O dată la doi ani se reunesc cu toţii la Iasnaia Poliana (mot-à-mot: Poiana Curată), unde a fost casa și moșia scriitorului rus, aflată la 12 kilometri sud-vest de orașul Tula şi unde este şi îngropat. La una din aceste întâlniri, în urmă cu câţiva ani, a fost prezent şi Oleg Tolstoi, ruda londoneză şi tânăr fotograf. Cu acea ocazie, a decis să îi fotografieze pe toţi cei 80 de urmaşi care se aflau în acel moment prezenţi. Fotografiile lor au fost publicate într-un volum intitulat The Tolstoys in the 21st Century la editura Merrell Publishers.

Povesteşte Andrea Albertini: „Noi, cei din familia ʻitalianăʼ a lui Tolstoi, suntem foarte strâns legaţi de rudele noastre din Rusia, datorită bunicii mele Tatiana Mihailovna Suhotina, care era fiica Tatianei Lvovna Suhotina Tolstaia, cea de a doua fată a lui Lev Tolstoi şi a Sofiei Andreevna. Era extrem de săracă, de aceea a plecat din Rusia în anul 1925 împreună cu mama ei şi, după o perioadă trăită la Paris, s-a căsătorit în 1930 cu un italian bogat, Leonardo Albertini, fiul lui Luigi, legendarul director al «Corriere della sera»”.

Dintre cei nouă fii ai lui Lev, doar doi au rămas în Rusia, ceilalţi au plecat în Statele Unite, Iugoslavia, Suedia. Când ne întâlnim la Iasnaia Poliana de obicei suntem cam o sută. Ne povestim noutăţile, bucuriile, necazurile, cine a mai murit, cine a născut, totul în jurul păhărelelor de vodcă. Iar atmosfera se destinde, sunt momente extraordinar de frumoase pentru că suntem cu toţii uniţi de spiritul şi personalitatea unui singur om. Dacă Lev Tolstoi ar fi fost nu imensul scriitor pe care îl cunoaştem cu toţii, ci un simplu artizan, pentru noi nu s-ar schimba nimic”.

Câţiva din urmaşii lui Lev Nicolaevici se întâlnesc însă şi în afara graniţelor Rusiei. La Roma, găzduite de familia Albertini, vin rudele din Danemarca. La rândul lor, „italienii” merg de Crăciun în Statele Unite unde se reunesc şi cu neamurile din Canada.
Clara, fiica lui Andrea Albertini, în vârstă de 25 de ani, menţine contactul cu rudele mai tinere, de multe ori pe binecunoscutele reţele de socializare. „Ne vedem pe Facebook sau Instagram”, povesteşte de la Londra unde lucrează pentru o agenţie de public relations. „În urmă cu o lună m-a vizitat aici, în Anglia, verişoara mea din America, Tania Sarandinaki. Când am participat pentru prima oară la întâlnirea de la Iasnia Poliana aveam 18 ani. A fost fantastic. Am descoperit în patru zile că am zeci de veri, unchi şi mătuşi”.

Decana de vârstă a familiei Tolstoi care trăieşte în Italia este Marta Albertini. Scriitorul era străbunicul ei. Povesteşte: „Bunica mea era o femeie cu mii de nuanţe, o personalitate bogată. Ştia să facă orice, până şi păpuşi, din nimic, şi nouă, nepoţilor, ne povestea basme ruseşti încântătoare. Despre tatăl ei vorbea foarte rar dar trăia la Roma într-un apartament unde exista aşa-zisa «cameră tolstoiană», acolo păstra toate lucrurile, puţine însă, pe care reuşise să le ia cu ea din Uniunea Sovietică. Dormeam adesea în cămăruţa aceasta şi mă înspăimântă enorm o cutiuţă unde ea ţinea câteva fire din barba lui Lev Tostoi”.

Danil Nickitici Tolstoi trăieşte între Suedia şi Rusia, unde este membru în Consiliul de administraţie al celei mai vechi fabrici de ceasuri, Raketa. Povesteşte despre străbunicul său: „Pentru noi, Tolstoi înseamnă un suflet în comun, mai mult decât un om, un univers unde ne regăsim după ce ne-am pierdut timp de trei generaţii. Fiecare dintre noi e mândru de Lev din cele mai diferite motive. Eu, spre exemplu, îi vor fi mereu recunoscător pentru că a scris Hagi Murad, poate mai puţin cunoscut dar din punctul meu de vedere o capodoperă”.

Meritul organizării acestor întruniri de familie îi aparţine însă lui Vladimir Ilici Tolstoi, numit de toţi Volodia, consilier pe probleme culturale al preşedintelui Putin. „Stabileşte totul el” – confirmă Andrea Albertini – „până  şi numărul autocarelor cu care suntem transportaţi”.

În fiecare seară, la Iasnaia Poliana este un concert de muzică clasică, dar şi de jazz. Toţi artiştii ţin să participe la seratele familiei, pentru ei Tolstoi rămâne părintele patriei. Un creator, un om complex, rafinat dar şi direct, deloc complicat. Căci, cum spunea el însuşi: „Nu poate fi măreţie acolo unde nu e simplitate”.

Raluca Niţă
(nr. 5, mai 2016, anul VI)