 |
|||
 |
|||
|
Din Italia în America, cele mai curioase spaţii culturale din lume
Într-un bloc mai mult decât obişnuit, în via Pasquale Tola 42, la Roma, se afla la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial un lift de mărfuri. Plin de pământ, fără curent electric în interior, cu vopseaua deteriorată, se oprea când nu trebuie şi pornea când te aşteptai mai puţin. Trist şi murdar, începea să îşi strige inutilitatea. Până într-o bună zi când unul dintre locatari, organizator de expoziţii în spaţii neconvenţionale, lasă lipit pe peretele liftului unul din desenele sale. Reacţii? Niciuna. Dar locatarul cu pricina insistă, expunându-şi câteva obiecte de mici dimensiuni, un ceas, un crucifix şi un mesaj scris: „Tristeţea cotidiană ne poate ucide făcându-ne asemeni ei”. Replica nu se lasă aşteptată, prezentându-se sub forma versurilor lui Dante Alighieri, răspunsul unui arhitect care locuieşte la ultimul etaj. Ani la rând, liftul va fi un loc al dialogului în imagini, laboratorul de creaţie al întregului bloc. O parabolă despre raporturile între oameni, dintre sensibilităţi şi naturi diferite. O poveste adevărată încărcată de moralitate şi frumos. Lift art în vreme de criză. Artă pentru toţi şi toate. Pentru cei care – norocoşi – urcă, dar şi pentru cei care – din nefericire – coboară, pentru curioşi sau pentru cei interesaţi. Pur şi simplu: O IDEE. Iar ideile nu lipsesc nici la acest început de an şi în alte părţi ale lumii. Iată trei dintre ele extrem de interesante, curajoase, pline de vitalitate şi de ce nu, virtuţi inspiratoare. Mmuseumm din New York este considerat cel mai mic muzeu din lume: o cămăruţă de doi metri pe doi, la origini era spaţiul care găzduia un lift de mărfuri la nr. 4 din Cortland Alley, Chinatown. Alex Kalman, videomaker şi învăţător în cartierele dificile ale oraşului, este unul dintre fondatorii muzeului. Aici există o colecţie expusă permanent. Este vorba de câteva rafturi pe care se află diferite obiecte. Restul se schimbă periodic. Peria unei dansatoare de striptis, evoluţia „culturală” de-a lungului timpului a capacelor paharelor de carton pentru cafeaua take away, o serie de obiecte extrase de un medic din Massachusetts din corpurile diferiţilor săi pacienţi (cel mai insolit este o bucăţică de tub din fontă aparţinând unui instalator) etc. etc. Pentru cei care iubesc cărţile şi în special lectura într-un loc liniştit, în numeroase oraşe din lume au fost deschise aşa-numitele Librării-hotel. Luxoase, spartane, moderne sau antice, toate au în comun un singur lucru: pereţii plini de volume. În centrul capitalei Japoniei, Tokyo, s-a deschis primul hotel pentru cei pasionaţi de cărţi. Nu există camere, doar un labirint de rafturi pline de opere originare din lumea întreagă. Paturile coboară direct din biblioteci, sunt extrem de comode, gândite ca un loc liniştit unde clienţii pot citi toată noaptea şi pot chiar aţipi. Taburete, fotolii şi canapele ocupă tot spaţiul hotelier, dând fiecărui unghi pacea şi atmosfera ideale pentru lectură. Dacă doriţi să trăiţi o asemenea experienţă, nu va fi necesar să zburaţi până în Japonia pentru că, din fericire, iniţiative asemănătoare există şi la mai puţini kilometri distanţă. În Ţara Galilor, spre exemplu, într-un edificiu victorian splendid, se află Gladstone's Library, într-un sat din regiunea Hawarden. Fondată în secolul al XIX-lea de către William Ewart Gladstone, această antică librărie (cea mai importantă din Ţara Galilor) este alcătuită din mai multe clădiri tipice din cărămidă înconjurate de hectare întregi cu iarbă. Cei interesaţi au posibilitatea să rezerve una dintre cele 26 de camere şi să se bucure de o colecţie de peste 250.000 de cărţi, unele dintre ele fiind exemplare extrem de rare. În alt fel se prezintă Library Hotel din New York. Luxos, modern, cu 60 de camere şi 6.000 de volume împânzite în numeroasele sale săli, hotelul organizează lecturi publice şi dejunuri literare. Ideea este asemănătoare şi în cazul lui B2 Boutique Hotel din Zürich, o structură de patru stele cu o bibliotecă de invidiat, unde oaspeţii se pot relaxa chiar şi o noapte întreagă în compania numeroaselor opere. O atmosferă diferită se respiră la Bed and Book din Reykjavik. Simplu, economic şi spartan, se află într-o casă veche, ridicată în anul 1930, pe malul mării islandeze, izolată, într-o zonă aproape sălbatică. Cele câteva camere sunt administrate de o familie. Biblioteca este foarte bogată, deşi nu poate intra în competiţie cu celelalte structuri amintite mai sus, însă oferă clienţilor care doresc să revină posibilitatea de a lăsa cărţi, contribuind astfel la crearea unor mici colecţii personale, dar de care să se bucure şi ceilalţi oaspeţi. La Aarhus în schimb, cel de-al doilea oraş din Danemarca, după Copenhaga, se află cea mai mare librărie din Scandinavia, unii spun chiar din lume. Este vorba de Dokk1, un edificiu din zona portului oraşului Aarhaus, care va fi capitală europeană a culturii în 2017. Edificiul este poligonal şi se întinde pe o suprafaţă de 30.000 metri pătraţi. Este aproape în totalitate din sticlă, cu o vedere spre mare de 360°. Acoperişul este prevăzut cu 3.000 metri pătraţi de panouri solare. Spaţii noi pentru vremuri imprevizibile şi complicate. Cei care inventează spaţii culturale, cu generozitate şi curaj, sunt demni de toată stima. Se încearcă în toate felurile un mod de a-i face pe oameni să se simtă liberi, să se simtă acasă, să se simtă ei înşişi. Sunt un exemplu de urmat, spuneam la început, de copiat. Pentru că, aşa cum spunea Antoine de Saint Exupery: „A oferi cultură înseamnă a oferi setea, restul va fi o consecinţă”.
Raluca Niţă | ||
