Voaiorul Dianei. Despre graniţele intimităţii în zilele noastre

Trăim într-o lume în care totul este expus publicului, iar acesta tinde din ce în ce mai mult să devină un voaior. Societatea se transformă într-un fel de peep-show permanent, pornind de la manipularea mass-media și social media care urmăresc tot mai mult implicarea emoțională directă a publicului, care din spectator este determinat chiar să se expună fizic, transformându-l astfel în participant, și continuând cu tehnologiile avansate de supraveghere care permit accesul facil la intimitate, acces favorizat și de o legislaţie depășită, complet neadaptată la noile realități.
Publicul poate deveni voaior fie intenționat, fie cel mai adesea din întâmplare. Voaiorul este o persoană „care se complace în a privi pe ascuns un spectacol (erotic)”. O definiție din Oxford Learners Dictionary vine să actualizeze și să întregească tabloul, precizând faptul că voaiorul este și acea persoană care găsește plăcere în a privi problemele și viețile private ale altora, o plăcere stârnită de curiozitate și dorință care te poate duce la pierzanie.

Încă de la începuturile sale, fotografia a transgresat granițe ale intimității fizice și uneori mai mult decât atât. Dacă în trecut, tehnica de care fotografii se puteau folosi era greoaie, dificil de transportat și tehnologia nu permitea înregistrarea rapidă a unei imagini, aparatele foto-video de acum au devenit mai mici, iar ochiul lor poate pătrunde în încăperile private ale oricui, surprinzând astfel actele cele mai intime. Înainte de fotografie însă, istoria artei a păstrat numeroase cazuri de voaiorism, fie cu referire la pictor, fie la public, a cărui privire se dorea a fi modelată din perspectiva unui voaior. Însăși denumirea materiei, artă vizuală implică în primul rând utilizarea privirii, a simțului vizual. Obiectul privit trecut prin filtrul rațiunii și al cunoștințelor poate provoca alte simțuri și în același timp genera trăiri a căror natură diferă: teamă, neliniște, plăcere, empatie, dezgust sau chiar dezinteres. Arta de a privi este specifică artistului care îi expune privitorului felul său personal de a percepe lumea înconjurătoare, încercând să-i transmită anumite stări. Artele vizuale au reprezentat, în fond, locul de întâlnire al exhibiționismului cu voaiorismul.

Diana și Actaeon, Tițian, 1556

În Antichitate se considera că doar cei virtuoși pot fi plăcuți de zei. Publius Ovidius Naso, în opera sa Metamorphoses, tratează problema curiozității erotice, voaioriste și a consecințelor acesteia. În mitologia romană, Actaeon, erou al Thebei și pasionat al vânătorii, într-una din zilele în care cutreiera pădurile, atras de niște zgomote ciudate care veneau dinspre un pârâu, a surprins-o dezbrăcată pe zeița vânătorii, Diana (Artemis la greci). Văzându-l, îl pedepsește transformându-l într-un cerb, lăsându-l să cadă pradă câinilor săi. Multă vreme arta vizuală a găsit inspirație în mitologie și poate că una dintre cele  mai cunoscute picturi dedicate acestui episod este Diana și Actaeon a lui Tițian, din 1556. Inspirată din scrierile lui Ovidius, fără îndoială această pictură reprezintă mult mai mult decât o expunere a unor trupuri dezbrăcate.  Lucrarea este considerată a fi una dintre cele mai reprezentative pentru Tițian și redă momentul în care zeița îl zărește pe Actaeon. Probabil că inițial vânătorul este surprins și mirat, dar faptul că își ridică mâinile sugerează teama ca și cum ar fi conștientizat că soarta i-a fost pecetluită și zilele numărate. În această pictură, trăsăturile fiecărui personaj spun câte o poveste, transmițând emoție, dramă și pasiune. Zeița Diana este surprinsă pe nepregătite și se simte rușinată și umilită de apariția acestui tânăr vânător. Momentul când zeița se află cu un picior ridicat, complet expusă, este foarte bine ales de Tițian pentru a exprima vulnerabilitatea totală în fața lui Actaeon. Cortinele de culoare roșie prezente în lucrare sugerează pedeapsa pe care eroul urmează să o primească, iar prezența câinelui umil și supus dramatizează și mai mult situația. Undeva în fundal e ilustrată Diana într-un alt episod în care urmărește un cerb, definitivând astfel și consecințele întregului episod. Tabloul face parte dintr-o serie realizată la comanda regelui Filip al II-lea al Spaniei, reprezentând episoade din opera lui Ovidiu.
Pedeapsa atribuită vânătorului, în mitul Dianei și al lui Aecteon, în zilele noastre ni se poate părea mult exagerată și, conform limbajului juridic, neconformă cu fapta. În legislație, când vine vorba de pedepse, în special cele referitoare la fapte considerate penale, se ține cont în primul rând de gravitatea faptei și de pericolul social pe care îl generează situația analizată, respectiv persoana implicată. Totodată, există așa numitul principiu al proporționalității, un principiu fundamental în drept. Creat și dezvoltat mai ales prin intermediul jurisprudenţei, doctrinei și legislaţiei germane, a fost ulterior preluat de alte sisteme de drept, nu doar din Europa, și nu doar la nivel statal, ci și al organizaţiilor internaţionale de la nivel mondial și regional. Voaiorismul, în aceeași formă ca și exhibiționismul, este tot o situație apropiată de un substitut simbolic de comportament psihosexual. Acest tip de perversitate constă în privirea directă sau discretă a derulării actului sexual al unor indivizi și în participarea emoțional-afectivă și erotică. În România, voaiorismul ca perversiune sexuală e incriminat de lege, încălcarea acesteia intrând sub incidența Codului Penal. Faptele sunt condamnate începând cu 1968 și, chiar dacă infracțiunea face parte din capitolul referitor la Infracțiuni contra persoanei, capitolul distinct Infracțiuni privitoare la viața sexuală, într-o formă mai nuanțată consideră că obiectul juridic al infracțiunii de perversiune sexuală sunt relațiile privitoare la viața sexuală, legea penală ocrotind desfășurarea normală și sănătoasă a acestor relații. Mai mult, se considerau ocrotite primordial valorile sociale esențiale, moralitatea și decența publică, pudoarea și normalitatea.
Voaiorismul a existat dintotdeauna, însă a constat în general doar în câte un incident discret de invadare a intimității. Acum, datorită internetului accesul la intimitatea fizică se practică tot mai des și, chiar dacă acest lucru nu se întâmplă, persoanele se tem din cauza lipsei de control asupra unei astfel de situații. În afară de camerele miniaturale, cele din telefoanele mobile sau camerele web, și dronele sunt incriminate pentru încălcarea intimității. „Explozia" internetului, prin fenomenul social media, precum și evoluția tehnologiei fac ca mitul Dianei și al lui Aecteon să își piardă treptat însemnătatea și scopul.

Mădălin Mărienuț
(nr. 5, mai 2019, anul IX)