In memoriam Tullio De Mauro (1932-2017). O mare pierdere pentru comunitatea culturală italiană

Pe data de 5 ianuarie 2016 s-a stins din viață la Roma, la vârsta de 84 de ani, profesorul Tullio De Mauro. Știrea a îndurerat cumplit nu numai comunitatea lingvistică și culturală italiană, ci și pe italieniștii din întreaga lume, care vedeau în personalitatea marelui lingvist, profesor universitar, eseist, politician și manager cultural, un atent observator și cercetător al limbii italiene în dinamica sa, un analist obiectiv și totuși niciodată melancolic sau defetist al transformărilor suferite de cultura italienilor, un susținător entuziast al celor mai moderne tehnici digitale de predare pentru o apropiere utilă și autentică de tinerele generații, un neobosit reformator al lecturii ca o cale de îmbogățire și de creștere interioară a copiilor și a tinerilor.

Tullio De Mauro, monstrul sacru al lingvisticii, era în realitate o persoană deosebit de plăcută, înzestrată cu acea modestie care este proprie marilor minți strălucite, un spirit tânăr și vital, un interlocutor afabil, un călător curios, un intelectual pasionat. Așa l-am cunoscut și noi în 2009, când a venit în România ca să primească la Universitatea din București titlul de Doctor Honoris Causa. Redăm mai jos textul de Laudatio, scris la acea vreme în onoarea domnului profesor Tullio De Mauro, cu credința că astăzi trebuie să ne luăm adio de la marele dispărut printr-un elogiu la fel de emoționat și cu gratitudine pentru întreaga parabolă a vieții sale științifice și culturale.

Cel mai adesea, o astfel de ceremonie omagiază o carieră ştiinţifică, minuţios prezentată, pentru a fi mai bine cunoscută de către toţi cei prezenţi. Astăzi, însă, cu uşurinţă am putea spune numai atât: îl avem printre noi pe Domnul Profesor Tullio De Mauro. Pentru italienişti, pentru lingvişti, pentru semiologi, pentru dialectologi, pentru cei care se ocupă de filozofia limbii, pentru teoreticienii educaţiei, o astfel de afirmaţie ar fi de ajuns. Restul vine din lecturile care ne-au format ca profesionişti, din corectitudinea limbii pe care am învăţat-o, din unele dintre ideile din care ne-am hrănit şi din marile provocări culturale care încă mai aşteaptă răspuns. Iar dacă toate cele menţionate mai sus înseamnă ceva, aceasta se datorează numelui care se desprinde astăzi de pe copertele dicţionarelor şi din istoriile limbii italiene, pentru a se afla împreună cu noi si pentru a ne împărtăşi bucuria de a-l primi ca pe un oaspete binevenit.
Cu puţine luni în urmă, ne-am întâlnit aici pentru a omagia o altă mare personalitate a filologiei şi a lingvisticii italiene şi române, pe Domnul Profesor Lorenzo Renzi, căruia i se acorda titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii noastre. Evocăm în acest context personalitatea sa pentru a aminti cuvintele pline de miez prin care Domnul Profesor Renzi se referea la colegul şi, am îndrăzni să spunem, prietenul său: „În Italia, contează încă mult figurile individuale de oameni de ştiinţă. Personalitatea genială, poliedrică, a lui Tullio De Mauro, actualmente profesor de Lingvistică generală la Universitatea din Roma, a contat şi contează pentru lingvistica italiană şi pentru cultură în general mai mult decât multe asociaţii puse la un loc”.
Într-adevăr, cu mare emoţie şi mai ales fără a ne teme de vorbele mari, elogiem astăzi o personalitate care este echivalentul unei instituţii în adevăratul sens al cuvântului şi al unei părţi din istoria culturii italiene din zilele noastre.
Profesoratul nu este pentru Tullio De Mauro doar o profesie, ci o vocaţie inegalabilă, căreia îi stau mărturie o lungă carieră şi nenumărate serii de studenţi de la Roma, Napoli, Salerno şi Palermo, care au frecventat cursurile sale de filozofia limbajului, glotologie sau lingvistică generală. Ca un adevărat pelerin al cunoaşterii, Tullio De Mauro, actualmente profesor emerit la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii „La Sapienza” din Roma, a ţinut conferinţe şi seminare şi a fost visiting professor în sedii presărate pe o hartă ideală a ştiinţelor limbii: din Suedia până în Albania, din Spania până în Marea Britanie, din Belgia până în Japonia, din Germania până în Argentina, din Franţa până în Statele Unite, din Ungaria până în Canada şi din Olanda până în Chile. De altfel, studiile sale şi implicarea în chestiuni teoretice, dar şi vădit practice, în educaţie şi în problemele învăţământului, precum şi atenţia pe care a acordat-o mereu colaborării dintre lumea academică şi cea politică, arată importanţa socială a misiunii didactice şi responsabilitatea cu care Domnul Profesor De Mauro tratează una dintre cele mai nobile profesii din lume: aceea de dascăl. Numeroasele mărturii ale studenţilor săi demonstrează că, de-a lungul atâtor generaţii, Tullio De Mauro n-a fost numai dascăl, ci un ilustru mentor. În fond, graţie prezenţei sale entuziasmante şi constante printre tineri şi graţie capacităţii de a recepta şi de a răspândi valorile progresului informatic şi ale universului digital, domnia sa a împlinit visul oricărui universitar: acela de a deveni un om de ştiinţă demn de urmat şi căruia i se dă ascultare, un profesor cunoscut şi iubit.

Exact acum patruzeci şi cinci de ani, profesorul de glotologie publica la prestigioasa editură Laterza monumentala sa Storia linguistica dell’Italia unita. Era o documentată, riguroasă şi foarte originală istorie a limbii de la unificarea Italiei până în acel moment, care, pentru prima oară, examina şi fenomenele limbii vorbite, nu numai pe acelea ale limbii literare, dând legitimitate tuturor manifestărilor oralităţii, de la dialect până la varietăţile regionale şi la italiana uzuală, analizând evoluţia acestora în urma transformărilor care se produc în şcoală şi în cultura de masă. A fost o operă care, pe lângă numeroasele sale reeditări, devenind, cu fiecare generaţie, un titlu obligatoriu în bibliografiile de specialitate, a generat şi o serie de colocvii pe această temă.
Acestui prim volum i-au urmat numeroase alte studii – în calitate de unic autor sau în colaborare – de lingvistică generală, istoria limbii italiene, semantică, morfologie şi sintaxă italiană şi a limbilor clasice, lexicologie istorică şi teoretică, lexicografie, dialectologie, educaţie lingvistică, de filozofia limbajului şi de istoria ideilor, studii traduse în diferite limbi, dintre care în româneşte au apărut Introducere în semantică, în 1978 (ediţia princeps fiind din ’65) şi Introducere şi comentariu la F. de Saussure, Curs de lingvistică generală în 2000 (ediţia princeps fiind din ’67). Acestea sunt titluri citate de comunitatea ştiinţifică internaţională, care constituie o listă bibliografică impresionantă şi care stau mărturie pentru curiozitatea şi entuziasmul cultural al cercetătorului, consolidate de o rară rigurozitate ştiinţifică.
Dacă dorim să ne referim numai la ultimul deceniu, este cu neputinţă să nu fim impresionaţi de cantitatea, calitatea şi versatilitatea perspectivelor de abordare în dicţionarele limbii italiene al căror autor este Domnul Profesor: Dizionario di base della lingua italiana, Grande dizionario italiano dell’uso, Dizionario etimologico, Dizionario delle parole straniere nella lingua, Dizionario dei sinonimi e dei contrari. Fiecare dintre aceste titluri fundamentale este rezultatul unei vaste experienţe de lingvist, al unei gândiri organizate, asociative, elastice, şi al unei munci lexicografice de lungă durată, constante şi profunde, marcate de rigoare metodologică şi de atenţia pentru detaliu. Şi nu este exagerat să spunem că nu există pe lume niciun italienist care să nu fi consultat şi să nu-şi fi însuşit informaţii din dicţionarele De Mauro.
Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că vasta şi variata sa activitate ştiinţifică a fost însoţită de participarea activă la dezbaterile internaţionale de specialitate. Chiar şi acum, dacă îl cauţi pe Domnul Profesor, îl găseşti mai degrabă la un colocviu sau la un seminar, la o conferinţă sau la o şedinţă a uneia dintre numeroasele asociaţii de profesionişti ai limbii din care face parte. De altfel, domnul Profesor De Mauro este chiar membru fondator şi a fost preşedinte al unor asociaţii, precum: Associazione Fonologica Internazionale, Società di Linguistica Italiana, Società di Filosofia del Linguaggio. 

Mai mult, pentru italieni, numele Tullio De Mauro este adesea legat de revistele pentru care a lucrat ca redactor sau ca redactor şef, de marea Enciclopedie Italiană, la care a îngrijit partea de lingvistică, de colecţiile pe care le-a coordonat pentru mari edituri (Il Mulino, Laterza, Editori Riunti etc.), de fundaţiile Valla şi Bembo, din al căror consiliu de administraţie a făcut parte, şi de fundaţia Bellonci, al cărei director este, de comitetele ştiinţifice ale instituţiilor culturale europene al căror membru a fost, de publicaţiile pe care le-a condus, de organizaţiile pentru răspândirea culturii în rândurile tinerilor, cărora le-a fost şi le mai este încă iniţiator. Şi este important să subliniem că toate aceste acţiuni au fost întotdeauna însoţite de o implicare politică menită să pună în practică viziunea sa asupra formării tinerilor şi asupra evoluţiei societăţii italiene. Acestui fapt îi stă mărturie funcţia de Ministru al Învăţământului ocupată în anul 2000 şi demararea reformei învăţământului de pe această poziţie.
Un alt aspect al personalităţii sale poliedrice este activitatea constantă şi formatoare de publicist pentru mari ziare naţionale, anume nenumăratele articole şi interviuri în care a pus punctul pe i, scoţând în evidenţă cu onestitate obstacolele, problemele şi mai ales rezultatele actului de educaţie din Italia. În toate aceste intervenţii, critica sa este întotdeauna constructivă şi menită să întreţină speranţa şi dorinţa de schimbare şi, astfel, este dovada unui patriotism sănătos. Un patriotism bine temperat de seriozitatea şi obiectivitatea celui care, spre exemplu, îndrăznea, la începutul mileniului al treilea, să scoată în evidenţă procentul de analfabetism şi declinul cultural al ţării sale.
Iar dacă şirurile foarte lungi de elevi, colaboratori şi continuatori ai activităţii Domului Profesor Tullio De Mauro sunt mărturia faptului că mănuşa n-a fost aruncată în gol, bogata şi impresionanta listă de premii şi de recunoaşteri obţinute sau primite reprezintă răsplata cuvenită meritelor sale, acordată de instituţii de rang înalt în comunitatea ştiinţifică internaţională. Este suficient să amintim titlurile de Doctor philosophiae et litterarum honoris causa al Universităţii Catolice din Louvain, Doctor honoris causa al Ecole Normale Supérieure din Lyon, Doctor honoris causa in Lettere al Waseda University din Tokyo, şi de membru al Accademia della Crusca. Trebuie menţionate şi cele trei volume omagiale dedicate carierei sale – Italia linguistica: idee, storia e strutture, Ai limiti del linguaggio şi Tullio De Mauro: una storia linguistica –, precum şi alte recunoaşteri din partea mediului academic şi a diferitelor instituţii culturale de înalt prestigiu, ca Accademia Nazionale dei Lincei, care i-a acordat în 2006 premiul pentru întreaga activitate de cercetare şi studiu.   
Mai mult, valoarea naţională a activităţii de jumătate de secol a Domnului Profesor Tullio De Mauro este confirmată de cele mai înalte instituţii ale Statului italian: Mare Ofiţer al Meritului Republicii Italiene şi Cavaler al meritului Republicii Italiene în rang de Mare Cruce.
Vocaţie şi activitate de mentor, entuziasm şi experienţă, curiozitate ştiinţifică şi înţeleaptă hărnicie. Nu este retorică lipsită de conţinut, ci pur şi simplu traiectoria unui adevărat om de ştiinţă italian, creator şi inovator de şcoală lingvistică, ilustru profesor, lexicograf de mare fineţe şi admirat orator. Cu adâncă recunoştinţă pentru prezenţa Domniei sale aici, îl întâmpinăm cu căldură pe deţinătorul titlului de Doctor Honoris Causa, confirmat astăzi cu onoare de către Universitatea din Bucureşti, în persoana ilustrului Profesor Tullio De Mauro.

Oana Boșca-Mălin
(nr. 2, februarie 2017, anul VII)