La „Avangarda XXII" de la Bacău, Premiul pentru cartea anului 2016 revine poetei Valeria di Felice

La Festivalul-Concurs Naţional de Creaţie Literară „Avangarda XXII", ediţia a XVI-a, desfăşurat în 25 şi 26 septembrie 2017 la Bacău, premiul pentru cartea anului 2016 a fost acordat poetei şi editoarei Valeria di Felice din Italia pentru ediția bilingvă Attese/Aşteptări (Vital Prevent Edit, Craiova, 2016), ediţie tradusă şi îngrijită de Geo Vasile.
Culegerea Așteptări oferă ceea ce în muzică se numește generic „variațiuni pe o temă”, reușind să o definească din felurite perspective și stări sufletești, ca pe o revelație sau epifanie a unei lumi priincioase vieții sau de-a dreptul ideale. Cu alte cuvinte, autoarea abruzzeză, în numele sensibilități sale lezate, precum odinioară Cristina Campo sau Alejandra Pizarnic, îi deplânge dispariția și în același timp nu contenește să prevestească un nou „hotar” precum și gândul ce ar putea s-o călăuzească „spre orizontul iubirii“, al visului, la adăpost de „frigul absenței”, departe de „această pădure de trunchiuri fără lumină în căutarea altei nopți ce poate să moară în pântecul unei lacrimi”. (Geo Vasile)

1.

Către care din ceruri  înălțat-am
lacrima vlăguită izvorâtoare-a
fierbințelii lumii ce suferă de sete
la țărmul unor ponoare secate,
vaduri de ieri inundate de cântecul apei?

Și către care astru am înălțat
a timpului rugăciune,
liturghia călătorului,
ecou ce-ngână șoapta  Zeului?

O, Zeu al iadurilor,
ce păsărilor ai sustras
azurul zborurilor libere,
nu vezi zbuciumul omului tău,
în lupanare de întuneric înveșmântat,
în ale păcatului fărădelegi?

Păcatul! Mizeria fără ieșire,
stătută, fără leac.

Vânăta, plumburia, carne
ce capătă paloarea constelațiilor
în această eclipsă-n care văd  doar salcâmul
înmiresmând aripile cugetării.



2.

Noaptea străbate prin licărul stelelor
- mici irisuri cu versanți argintii –
și-o lună de zăpadă, albe nisipuri marine
ce vorbesc oamenilor și murmură.

Și-n acest ocean ceresc
mi se rătăcește gândul, ochiul
de veghe al minții, și mă pierd...
mă pierd printre carene și veliere,
navigând un hotar
ce usucă lacrimi
de mare și tăcere.



3.

De-aș fi fost eu a gheții limpezime
ce-mbracă a lumii-amăgire,
a lumii acesteia
ce se clatină printre crengile încă goale
ale exaltărilor noastre.

De-aș fi fost cu mâinile-mpreunate
și pierdute în plânsul unei rugăciuni,
firul cu plumb ce se irosește în ceaţa străzii,

atunci, abia atunci,
aș fi izbutit să lichefiez
cerneala albă ce nimicului
nu-i adaugă decât cuvinte ale neantului,
aș fi izbutit să înalț cântul divin
dincolo de marginea unei fundături,

aș fi fost pentru tine
mirajul ce se risipește
pe pântecul concav al lumii.



4.

Țintuit de acest zid de spaime
rămân sub rugina descărnată
a unei srăvechi încăperi,
printre unghiile unor vremuri
ce mă-mping spre țărmul insomniei
Zbucium – tăcere cusută
cu fir de durere –
matcă a gândului
unde gura nu revarsă
cuvinte ale preaplinului.
Asta am spânzurat în cui:
scrâșnetul unui ghips
de peretele ce nu-i de zăpadă
topindu-se sub primele raze de soare.



5.

Oriunde-am fost, în labirinturile răului,
am înălțat Pagoda cânturilor –
chemândă sirenă de pe fundalul mării.

Oriunde am fost, pe-acest tărâm de glod,
împreunându-mi mâinile am scurmat în pământ –
printre pulberi de apă
bete de sângele
mâniei mele.



6.

Nu văd pe nimeni pe drumul
tăcerii, decât cadavre
și pași împotmoliți pe maștera cale,
oameni de cârpă având în buzunare
petece de hârtie, cu mâini întortocheate
spre-a disimula minciuni.

Nimeni nu vine pe drumul
tăcerii, în noaptea asta
ce nu învăluie ochii
în alinarea visului, 
cu palpitaţia tainei în gât.



7.

Dăruiește-mi  –  dăruiește-ne –,
o, Zeule, cu chip acoperit,
acel verb la infinitiv ce rezistă
iluziei limbajului,
conjugarea
ce nu ne face să bâjbâim
printre fraze fără sunet.

Dă-ne – solaritatea aurului
ce  poleiește coroanele reginelor
sângele ce dă-n clocot
în vinele aventurierilor,

dă-ne, oh, Zeule,
ce ai chipul cerului,
bucata de pământ unde se poate
îmblânzi aceste răzoare de mânie,
și nădejde.

Valeria Di Felice
Traducere de Geo Vasile
(nr. 10, octombrie 2017, anul VII)