Rome Deguergue: două poeme în patru limbi

În noiembrie a fost lansat la Timişoara un volum de poezii multilingv, semnat de poeta franceză Rome Deguergue şi intitulat …de pluies & de saisons… (… despre ploi şi anotimpuri…), Editura Artpress, Timişoara 2012. Este o culegere de geo-poezie tradusă în 14 limbi ale lumii: albaneză, germană, engleză, chineză, spaniolă, greacă, maghiară, italiană, japoneză, poloneză, portugheză, română, rusă, slovacă. Publicăm două dintre poeme, Banc d'Arguin. Arcachon şi Circulation. Fixation, în originalul francez şi în altre trei limbi: franceză, română (traducere de Manolita Dragomir-Filimonescu), italiană (traducere de Concetta Cavallini), maghiară (traducere de Maria Pongracz Popescu).Aceste texte – afirmă autoarea – sunt insuflate de practicarea geo-poeziei, studiul liniilor pământului şi exerciţiul privirii, privirii unice a ochiului camerei cu baleiaj slectiv, spuma de lecturi de texte orientale, deplasări reale care lasă urme pe buze, ca un gust de sare. Texte reflexive. Du-te vino între interioritate şi exterior, căci nu este aici fără acolo, atemporal, şi ceea ce rămâne. Această poezie cu voce blândă este destinată să redea conştiinţei dreptul şi datoria de-a învăţa să vadă pentru a înţelege Orientul, Occidentul şi umanul prea uman, încercând haoscosmosul în care el s-a aruncat, aşa cum este, aşa cum merge. Şi astfel să ajungă să regăsească bucuria de-a trăi – acum şi aici”.


Banc d’Arguin

ARCACHON

Soir de dune.
Illumination.
Aveuglement.

A cette heure mon voyage aux algues brûlées
dans les déferlantes s’échappe en fumerolles.

Au bord de l’horizocéan plane l’ombre du goéland.

Prime chant – cahiers & rouleau –  flûte de Koma.

Cette nuit la lune répand une bien étrange lueur.
L’air vibre encore de la chaleur de sa propre nature.

Toute la nuit à contempler le ciel : A n d e n k e n *

Dans la douce absence du murmure des hommes.

* titre du poème composé par Friedrich Hölderlin (1770-1843) en souvenir du court séjour qu’il fit à Bordeaux en 1802



Banca lui Arguin
ARCACHON

Seară de dune.
Iluminare.
Orbire.

La ora asta călătoria mea la algele arse
În valuri scapă cu emanaţii gazoase.

La marginea orizintoceanului planează umbra pescăruşului

Un prim cânt – caiete şi role – nai al lui Koma

În noaptea asta luna răspândeşte o stranie lumină
Aerul mai vibrează încă de căldura propriei naturi.

Întreaga noapte să contempli cerul: Amintire*

În absenţa blândă a şoaptei oamenilor.

* titlu al poemului compus de Friederichi Holderlin (1770 1843) în amintirea scurtei şederi pe care poetul a făcut-o la Bordeaux în 1802.



Secca d’Arguin
ARCACHON

Sera di duna.
Illuminazione.
Accecamento.

A quest’ora il mio viaggio di alghe consumate
nelle onde schiumose si dissolve in nebbiolina.

Al limite dell’orizzonte plana l’ombra del gabbiano reale.

Primo canto –  quaderni & rotoli –  flauto di Koma.

Stanotte la luna emana davvero uno strano bagliore.
L’aria vibra ancora del calore della sua natura.

Tutta la notte a contemplare il cielo: Andenken*

Nella dolce assenza del mormorio degli uomini.



Arguin padja
ARCACHON

Este a dűnéken.
A fény.
Megvakít.

Megégett algák között járok
Melyek a hullámok között füstölögnek.

Az óceán láthatárán sirályok árnya lebeg.

Az első dal – Koma pánsípján hangzik fel.

Ezen az éjszakán a Hold kísérteties fényt szór
A lég megremeg a belőle még áradó hőségtől.

Egész éjszaka az eget fürkészem: „Emlék”

Az emberek lágy, suttogó szavai hiányoznak.

* Friedrich Hölderlin (1770-1843) versének címe, amelyet 18o2-ben Bordeaux-ban, rövid tartózkodása idején írt 




Circulation
FIXATION

En cousine de paysage partagé s’avance

le langage du détachement

et comme femme libérée chante au milieu
de la bruyère du bout du Cap-Ferret.

Il est sentinelle qui mène droit à l’antique demeure
par plongée à l’intérieur d’un monde indifférencié.

Circulation / Fixation : double énigme de l’être.

Ouverture au monde sensible : ardente quête identitaire
au creux de l’espace agrandi en expansion inachevée.

Dans la trace du vent qui fuit on entend encore
le bruit du chant quand il est fini…



Circulaţie
Fixaţie

Înrudit cu peisajul împărtăşit înaintează

– limbajul detaşării –

şi precum femeia eliberată cântă în mijlocul
arbuştilor la capătul Capului-Ferret.

Este santinelă care duce drept la locuinţa antică
Prin căderea  interioară a unei lumi polivalente

Ciculaţie/ Fixaţie: dublă enigmă a fiinţei.

Deschidere spre lumea sensibilă : arzătoare pândă
identifiactoare
In plama spaţiului mărit în expansiune neterminată.

Se mai aude încă în urma vântului ce fuge
Zgomot de cântec pe când s-a terminat...




Movimento
STATICIT
À

Come sorella di paesaggio isolato si fa avanti

–  il linguaggio del distacco –

E come donna liberata canta nel cuore
della brughiera dell’estremità di Cap-Ferret.

È sentinella che conduce diritto all’antica dimora
immergendosi all’interno di un mondo indifferenziato.

Movimento / Staticità: doppio enigma dell’essere.

Apertura al mondo sensibile: ardente ricerca d’identità
nel vuoto di uno spazio ampliatosi in espansione incompiuta.

Sulle orme del vento che fugge si percepiscono ancora

tracce del canto quando è finito…



VÁNDORLÁS
LETELEPEDÉS

A nyelv tovább halad
- elszakad a tájtól, ahol megszületett -

Miként a felszabadult nő, dalol
a Ferret-fok cserjéi között.

Őrszem, mely az antik lakáshoz vezet
egy összeomló, többértékű világ közepébe.

Vándorlás/letelepedés: a lény kettős rejtélye.

Kitárulni az érzékeny világra: égető lesben várakozni
A végtelenségig kiterjedő tér tenyerében.

Még hallatszik a száguldó szél zúgása
A véget érő dallam muzsikája



(nr. 12, decembrie 2012, anul II)