„Poezia moare”. Versuri de Paolo Castronuovo

„Suferința e / o limbă mută / în spatele unui zâmbet”.
Pornind de la aceste versuri, semnalăm volumul bilingv Poezia moare / La poesia muore de Paolo Castronuovo, publicat în 2023 în colecţia de poezie italiană contemporană coordonată de Eliza Macadan la editurile Cosmoli din Bacău şi Eikon din Bucureşti. Traducerea cărţii este semnată de Cristian Peneș.
Paolo Castronuovo, născut în 1986, este poet, scriitor și editor. A publicat treisprezece cărți de proză, poezie și cărți de artist. Dintre acestea amintim trilogia poetică compusă din: Labiali (Pietre Vive, 2016), L’Insonnia dei Corpi (Controluna, 2018) și La Croce Versa (Effigie, 2022). Apoi, romanul de analiză psihologică La Falla Oscura (Castelvecchi, 2018). Volumul de poezii Bugiardino (Il Convivio, 2023) a obţinut Premiul Pietro Carrera. De asemenea, a îngrijit și tradus H.P. Lovecraft în volumul Il Simbolo della Bestia (Joker, 2022).



ce mă aștept de la ochi
e o mare calmă după furtună
vor pluti căpriori catarge șalupe
cârmele nu vor mai vira către larg.
iar pânzele vor fi covoarele noastre zburătoare
aproape atingând cerul de apă adus la râu
ciocuri de pelican sau fălci de crocodil
pachete purtate de berze
care ne vor naște pe plajă


*


nu ajută apusul de soare
să adorm în hamacul genelor tale
să mă legăn până cad pe țărușii pontonului
unde printre nodurile lemnoase răsar scoici
aliniate pe o plajă pustie de iarnă
în timp ce pielea e vânătă de frig
o colorează frânghiile care te ancorează
iar eu te privesc în această ramă descrisă
în timp ce primii pescăruși se uită la nori
și spuma mării mă aduce
tot mai aproape
tot mai departe
de parfumul tău bronzat


*


prietena mea hai să facem pace
inima e un loc prea mic
pentru supărare
e plină de noduri și moloz sărit
de la gloanțele rătăcite ale iluziilor
e o casă crăpată o traumă o contuzie
și tu aveai chitul potrivit să repari
aluatul bun să hrănești
și puține zile de luni să saturi


*


te-am privit multă vreme
cum face școlarul din spatele zidului
și când corpul tău se materializa
nu simțeam lanțurile care se târau
pe podeaua greței
rămâneam mut pentru că verbul
e de prisos în fața ta
și între timp puneam
cuvintele nespuse
într-un sărut


*


ne-am certat
e singura chestie care ne mai face vii
să ne privim ca pisica și câinele
ca tatăl și băiatul
dumnezeu și dracul
nebăgând în seamă copilul care crește în noi.
moliile au ieșit din pupa lor
ca să meargă să moară în lumină
tencuiala se desprinde
altoii lămâiului se întăresc
liniștea afară e o pilă care ne ascute tăcerile
în această casă moartă

Traducere de Cristian Peneș
(nr. 4, aprilie 2024, anul XIV)