„Ne înfrăţim în transparenţele noastre”. Versuri de Michel Bénard

Sub titlul „Ne înfrăţim în transparenţele noastre”, am reunit o serie de poeme semnate de Michel Bénard, poet, eseist, critic literar şi pictor, vicepreşedinte al Societăţii poeţilor şi artiştilor din Franţa, laureat al Academiei Franceze pentru poezie în anul 2002. Poemele sunt extrase din volumul bilingv Le regard du miroir / Privirea din oglindă, apărut în 2011 la Editura Artpress din Timişoara, în traducerea poetei Manolita Dragomir-Filimonescu, cu postfaţa criticului Adrian Dinu Rachieru.

Cartea noastră

Paginile în filigran ale cărţii noastre
Se ridică spre spaţiul nostru ceresc,
Cuvintele alianţei se vor grava
Pe piatra albă a templului.
Preludiu la pelerinajul cu valiza albastră
Păstrând legătura cu panglici
Ce se va-nfăşura în jurul mâinilor noastre,
Vom merge din Assisi la Delphi,
Din Babylon la Samarkand, de la Bénarès la Jerusalim,
Ca s-auzim acolo vocile tuturor înţelepţilor lumii.
Vom decripta sulurile sacre,
Manuscrisele iniţiatice
Poemele ezoterice,
Alfabetele tăcerii,
Alchimia de la materie la spirit,
Vom fertiliza pământul făgăduit,
Ne vom orienta graţie stelei magilor.
Între paginile miniaturizate ale cărţii noastre,
SUFLETELE NOASTRE VOR TRANSCRIE SECRETELE IUBIRII
CARE NE ÎNFĂŞOARĂ TRUPURILE DE VIS
ÎN RESPIRAŢIA UNUI TE IUBESC.

Notre livre

Les pages enluminées de notre livre
S’élèvent vers notre espace céleste,
Les mots de l’alliance iront se graver
Sur la pierre blanche du temple.
Prélude au pèlerinage à la malle bleue
Préservant le lien enrubanné
Qui s’enroulera autour de nos mains,
Nous marcherons d’Assise à Delphes,
De Byblos à Samarkand, de Bénarès à Jérusalem,
Pour y entendre les voix de tous les sages du monde.
Nous décrypterons les rouleaux sacrés,
Les manuscrits initiatiques,
Les poèmes ésotériques,
Les alphabets du silence,
L’alchimie de la matière à l’esprit.
Nous fertiliserons notre terre promise,
Grâce à l’étoile des mages nous nous orienterons.
Entre les pages enluminées de notre livre,
NOS ÂMES TRANSCRIRONT DES SECRETS D’AMOUR
QUI DRAPENT NOS CORPS DE REVE
DANS LE SOUFFLE D’UN JE T’AIME.

Spuma cernelurilor noastre

În numele tău voi ţese
Reflexe moarate pe pereţii speranţei,
Îţi voi regăsi amprenta urmei
Prin culorile arătătorului albastru,
Voi bea din cristalul buzelor tale
Spuma cernelurilor noastre,
Îţi voi îndepărta cu blândeţe blănurile,
Voi strecura sipetul dantelelor tale,
Îţi voi şlefui marmura şoldurilor,
Voi încrusta cu palma mâinilor
Domul sânilor tăi,
Pentru a recolta mierea
În pragul sexului tău solar,
Şi-n vârtejul trupurilor noastre amestecate,
Fără a schiţa întrebarea
Iubirii ce se naşte
Sau a iubirii crucificate,
Vom îndepărta singurătăţile,
Sigilând împărtăşirea
Pe altarul libertăţilor conjugate.
«Să primeşti fără a culege vreodată».

L’écume de nos encres

En ton nom je tisserai
Des reflets moirés aux murs de l’espoir,
Je retrouverai l’empreinte de ta trace
Par les couleurs de l’index bleu,
Je boirai au cristal de tes lèvres
L’écume de nos encres,
Doucement j’écarterai tes fourrures,
Glisserai l’écrin de tes dentelles,
Lisserai le marbre de tes hanches,
Sertirai de la paume des mains
Le dôme de tes seins,
Pour récolter le miel
Au seuil de ton sexe solaire,
Et dans ce tourbillon de nos corps mêlés,
Sans ébaucher l’interrogation
De l’amour naissant
Ou de l’amour crucifié,
Nous ferons reculer les solitudes,
En paraphant le partage
Sur l’autel des libertés conjuguées.
«S’accueillir sans jamais se cueillir».

Transparenţe

Dincolo de meandrele
Unui parcurs cu vieţi jupuite,
Pentru ca drumurile noastre să poată converge
În naşterea actelor noastre,
Sporeşte focul dorinţelor noastre
Şi buzele noastre se aşează pe sticla
Peste care trec umbrele viselor noastre,
Cu această perspectivă a verbului «a deveni».
Era o noapte cu mirosuri pipărate,
Cu acorduri tropicale, cu voci înrădăcinate,
Acolo unde trupurile noastre se acoperă
Cu orbita de aur a transfigurării.
Creştem vârsta renaşterii,
Un sânge comun palpită-n piepturile noastre.
Purtăm sus scrierile sacre,
Rupem pâinea sfinţirii,
Împărţim carnea şi spiritul iubirii,
Ne înfrăţim în transparenţele noastre.

Transparences

Au-delà des méandres
D’un parcours aux vies écorchées,
Afin que nos chemins puissent converger
Dans la naissance de nos actes,
Progressent les feux de nos désirs
Et nos lèvres se déposent sur la vitre
Où passent les ombres de nos rêves,
Avec cette perspective du verbe « devenir ».
C’était une nuit aux senteurs épicées,
Aux accords tropicaux, aux voix enracinées,
Là où nos corps se recouvrent
De l’orbe d’or de la transfiguration.
Nous croisons l’âge de renaissance,
Un sang commun palpite en nos seins.
Nous portons haut les écritures sacrées,
Nous rompons le pain de consécration,
Nous partageons la chair et l’esprit de l’amour,
Nous nous jumelons en nos transparences.

Parte de zori

Cernelurile tale ne dezvăluie
Mirosuri de seve şi opal
Ce ating curcubeie,
Brunul din ochii tăi nomazi
Se pierde-n umbrele nopţii
Timpul căderii unei stele,
Şi misterul lor se-mbibă cu magie florală.
Cernelurile tale ne dezvăluie
Fragilitatea efemeră
A statuilor de sare,
Eroziunea pietrei,
Deriziunea cotidiană
A tablelor legii.
Cernelurile tale ne dezvăluie
Uşurinţa unei virgule
Depuse pe sămânţa destinului.
În faţa albului paginii
Pe care se profilează hipnotice deveniri,
În acest peisaj de femeie în trezire
Îţi las partea mea de zori.

Part d’aube

Tes encres nous révèlent
Des senteurs de sève et d’opale
Qui effleurent les arcs en ciel,
Les bruns de tes yeux nomades
Se perdent dans les ombres de nuit
Le temps d’une chute d’étoile,
Et leur mystère s’imprègne à la magie florale.
Tes encres nous révèlent
La fragilité éphémère
Des statues de sel,
L’érosion de la pierre,
La quotidienne dérision
Des tables de la loi.
Tes encres nous révèlent
La légèreté d’une simple virgule
Déposée sur le grain du destin.
Face  blancheur de la page
Où se profilent d’hypnotiques devenirs,
Dans ce paysage de femme en éveil
Je te laisse ma part d’aube.

Şal de lumină

La încheietura unei cezuri a nopţii
Fildeşul chipului tău mă atinse uşor
Ca un miraj uimitor,
La fel ca briza nisipurilor
Am simţit parfumul cald al răsuflării tale,
Cu albastrul privirii mele
Am întâlnit jarul ochilor tăi
Care se înseninară în mii de focuri,
Laptele buzelor tale îmi umezi
Gura de visător însetat.
Astăzi, din această viziune nocturnă
Îmi rămâne în inimă
Doar acest semn gelos rulat
În şalul de lumină aurie al părului tău.

Châle de lumière

En charnière d’une césure de nuit
L’ivoire de ton visage m’effleura
Comme un mirage merveilleux,
Pareille à la brise des sables
J’ai ressenti le chaud parfum de ton souffle,
Du bleu de mon regard
J’ai croisé les braises de tes yeux
Où s’enluminèrent de mille feux,
Le lait de tes lèvres humecta
Ma bouche de rêveur assoiffé.
Aujourd’hui, de cette vision nocturne
Il ne me reste au cœur
Que ce signe roulé jalousement
Dans le châle de lumière dorée de tes cheveux.

Michel Bénard
Traducere din franceză de Manolita Dragomir-Filimonescu
(nr. 1, ianuarie 2012, anul II)