„Moartea se plătește trăind”. Versuri de Giuseppe Ungaretti

O poezie a contrastelor, aceea a lui Giuseppe Ungaretti (n. 8 februarie 1888, Alexandria, Egipt - d. 2 iunie 1970, Milano): între răbufniri de lumină dogoritoare-orbitoare și hăuri de întuneric glacial-funebre, fracturată și mereu în schimbare, aidoma climatului și reliefului mediteranean unde autorul s-a născut, aidoma deopotrivă valurilor vieții și ideilor acestui veșnic pribeag...


Tăcere

Cunosc un oraș
care zilnic se umple de soare
și totul e răpire în clipa aceea.

Am plecat de-acolo într-o seară.

În inimă dăinuia țârâitul
de greieri.

De pe puntea vaporului
alb lăcuit
am văzut
cum îmi dispare orașul
lăsând
un pic
o-mbrățișare de lumini în aerul mohorât
atârnând.


Silenzio

Conosco una città
che ogni giorno si empie di sole
e tutto è rapito in quel momento.

Me ne sono andato una sera.

Nel cuore durava il limio
delle cicale.

Dal bastimento
verniciato di bianco
ho visto
la mia città sparire
lasciando
un poco
un abbraccio di lumi nell’aria torbida
sospesi.



Fază orientală

În cercul moale al unui surâs
ne simțim legați printr-o vâltoare
de înmugurinde dorinți

Suntem vie de soare culeasă

Închidem ochii
ca să vedem înotând într-un iaz
nemărginite făgăduinți

Ne înapoiem ca să-ntipărim în țărână
urma ăstui trup
ce-acum prea mult ne apasă


Fase d’Oriente

Nel molle giro di un sorriso
ci sentiamo legare da un turbine
di germogli di desiderio

Ci vendemmia il sole

Chiudiamo gli occhi
per veder nuotare in un lago
infinite promesse

Ci rinveniamo a marcare la terra
con questo corpo
che ora troppo ci pesa



Sunt o făptură

Ca piatra aceasta
de la San Michele
atât de rece
atât de tare
atât de seacă
atât de refractară
atât de văduvită
de orice suflet

Ca piatra aceasta
îmi este plânsul
ce nu se vede

Moartea se plătește
trăind


Sono una creatura

Come questa pietra
del San Michele
così fredda
così dura
così prosciugata
così refrattaria
così totalmente
disanimata

Come questa pietra
è il mio pianto
che non si vede

La morte si sconta
vivendo



Desfătare

Simt în mine febra
acestei
băi de lumină

Întâmpin această
zi aidoma
poamei ce se-ndulcește

Voi avea
la noapte
o remușcare precum
un lătrat
pierdut
în deșert


Godimento

Mi sento la febbre
di questa
piena di luce

Accolgo questa
giornata come
il frutto che si addolcisce

Avrò
stanotte
un rimorso come un
latrato
perso nel
deserto



Seară

Jos pe sub pașii serii
Trece o apă limpede
De culoarea măslinii,

Până la plăpândul foc uitat.

Prin fum aud greieri și broaște,

Unde fragede freamătă ierburi.


Sera

Appiè dei passi della sera
Va un’acqua chiara
Colore dell’uliva,

E giunge al breve fuoco smemorato.

Nel fumo odo grilli e rane,

Dove tenere tremano erbe.



Cânt

Revădu-ți gura înceată
(Marea vine s-o-nfrunte din nopți)
Și iapa sireapă a șalelor
În agonie căzându-ți
Pe brațele mele care cântau,
Și redându-ți un somn
Întru colorit și noi morți.

Iar nemiloasa singurătate
Ce-n sine oricine descoperă, de iubește,
Acuma mormânt fără capăt,
De mine te desparte pe vecie.

Iubito, îndepărtată ca-n oglindă...


Canto

Rivedo la tua bocca lenta
(Il mare le va incontro delle notti)
E la cavalla dei reni
In agonia caderti
Nelle mie braccia che cantavano,
E riportarti un sonno
Al colorito e a nuove morti.

E la crudele solitudine
Che in sé ciascuno scopre, se ama,
Ora tomba infinita,
Da me ti divide per sempre.

Cara, lontana come in uno specchio...



Țipăt

Când veni seara
mă odihneam pe iarba monotonă,
și prinse să-mi placă
acea patimă fără sfârșit,
țipăt tulbure, înaripat
pe care lumina murind îl reține.


Grido

Giunta la sera
riposavo sull’erba monotona,
e presi gusto
a quella brama senza fine,
grido torbido e alato
che la luce quando muore trattiene.



Și pe negândite e seară

Fiecare șade singur pe inima pământului
săgetată de-o rază de soare:
și pe negândite e seară.


Ed è subito sera

Ognuno sta sol sul cuor della terra
trafitto da un raggio di sole:
ed è subito sera.



Covor

Fiece culoare se-mprăștie și se așterne
prin alte culori

Ca să fie mai stingheră de-o privești


Tappeto

Ogni colore si espande e si adagia
negli altri colori

Per essere più solo se lo guardi

 

Traducere de Anca-Domnica ILEA
(nr. 6, iunie 2016, anul VI)