„Cântec de dragoste canibală”. Versuri de Donatella Bisutti

Donatella Bisutti locuieşte la Loveno di Menaggio (Co). Este jurnalist profesionist din 1970. A obţinut în 1984 Premio Montale pentru un volum inedit cu Inganno Ottico - Iluzie optică (Società di Poesia, 1985), care a fost tradus în Franţa în 1989 de către poetul Bernard Noel, Editiones Unes, sub titlul Le Leurre Optique. Au urmat culegerea de versuri Penetrali (Boetti & C. 1989) şi poemul sacru Colui che viene, numit de autoarea însăşi „oratoriu mistic ce rezumă o experienţă spirituală (...) care m-a călăuzit până la grota Apocalipsei din insula Patmos pe urma unor semne pe care le simţeam că-mi erau trimise”. Cartea a apărut la Bruxelles în 1994 în ediţie bilingvă cu o prefaţă de Mario Luzi, sub patronajul Comisiei Europene pentru Cultură. Ulterior i-au apărut încă două volume de poezii, Violenza (Dialogo libri, 1999) şi La nuit dans sa clộture de sang, ed. bilingvă, traducere de Jean-Jacques Boin şi Bernard Noel (Editions Unes, 2000).
Poeziile sale sunt prezente în diverse reviste şi antologii italiene şi străine. A îngrijit un masiv volum de poezie din aproape toate ţările lumii dedicat în special copiilor şi intitulat L'Albero delle parole (Arborele cuvintelor), editat de Feltrinelli în 1978 şi apoi, într-o ediţie adăugită (1996), în colecţia Universale Economica a aceleiaşi edituri. Este autoarea unui eseu devenit bestseller, intitulat La Poesia salva la vita (Poezia salvează viaţa), cu o prefaţă de Attilio Bertolucci, apărut la Mondadori în 1992 şi reeditat în 1998. Nici proza nu îi este străină poetei şi eseistei, dovadă volumul Storie di Simona (Istorisirile Simonei), cu o prefaţă de Giuseppe Pontiggia, apărut în 1984 (Il Bel Paese), Voglio avere gli occhi azzurri (Vreau să am ochi albaştri), Bompiani, 1997, o retrăire în cheie psihanalitică a propriei copilării. Ca traducătoare, a făcut cunoscută în Italia poezia unor Jon Silkin, Louis Simpson etc.; lui Edmond Jabès i-a tradus şi îngrijit pentru editura Mondadori volumul La memoria e la mano, 1992. Lui Bernard Noel i-a tradus poemul La caduta dei tempi (Căderea timpurilor), Ed. Guanda, 1997. Traducerea respectivă a fost distinsă cu Premiul Biella. Pregăteşte o ediţie completă a operei Fernandei Romagnoli. Este membră a Pen Club-ului din Elveţia Italiană, face parte din conducerea revistei „Poesia”.



Trăind

Pe faţa geamului
conturul unei răsuflări
- înainte şi după, invizibile.



Vivendo

Contro il vetro
il disegno di un respiro
- prima e dopo, invisibile.




Frică

Nu de moarte, ci
De metamorfoză
- a accepta lepădarea de sine
Ca apa pe care o laşi să curgă
Şi ia forma a ceea ce o conţine
Şi se scurge – şi-o absoarbe pământul
Şi e şi nu mai e – fără să sufere, poate
Şi totuşi nu se va pierde.
Molcom, temerar
Orice lucru atinge
Pentru o clipă
Culmea desăvârşirii
După care dă pe-afară
Aşa cum apa dintr-un vas
Nu-ndură preaplinul.




Paura

Non della morte, ma
della metamorfosi
- accettare di privarsi di sé
come acqua che si lasci versare
e prende forma da ciò che la contiene
e corre via - e l'assorbe la terra
ed è e non è più - senza pena, forse
eppure non va persa.
Lenta, arrischiata
ogni cosa matura
per un attimo
di colma beatitudine
poi trabocca
come l'acqua di un vaso
fugge la pienezza.



Cântec de dragoste canibală                 

Ştiu că voi da din nou de tine
n-ai să poţi să-mi scapi
închipuirea e a mea
capturat precum o insectă şi străpuns
ferecat înspăimântat resemnat
oricum vei fi
aici
voi face din tine ceea n-o să vrei
tacticos am să m-apuc să te devor
dragostea nu lasă nimic în farfurie
nici măcar cleştii.
Am să te mănânc şi-am să te sug
Golit
n-aş vrea totuşi să te fac să suferi
aş vrea să te bucuri şi tu
de imensa fericire
de a fi fost hrană.



Canzone d'amore cannibale

So che ti ritroverò
non potrai sfuggirmi
mia è l'immaginazione
catturato come un insetto e trafitto
immobilizzato spaventato rassegnato
comunque sarai

farò di te quello che non vorrai
con calma mi appresterò a divorarti
l'amore non lascia niente sul piatto
neanche le chele.
Ti avrò mangiato e succhiato
svuotato
- non vorrei tuttavia che tu soffrissi
vorrei che godessi anche tu
della felicità immensa
dì essere cibo.



Cunoaştere

Cunoaşterea are loc prin simplificare
Nici vorbă de adăugare, ci de o deposedare, până
La perfecta transparenţă. Să lăsăm să se depună pe fundul
Vasului zgura, pulberea inutilă care
s-a amestecat cu apa mişcând vasul
dintr-o parte în alta a încăperii. Până şi
a trăi nu-nseamnă să adaugi timp la timpul deja strâns,
ci să sustragi excesul de timp
până la perfecta lui scurgere.
Şi în acest caz pulberea inutilă
Se va sedimenta într-un vas.




Conoscenza

La conoscenza avviene per semplificazione
Non è un aggiungere, ma un togliere, fino alla
perfetta trasparenza. Lasciare depositare in fondo
al vaso i detriti, il pulviscolo inutile che
si è mescolato all'acqua trasportando il vaso
da una parte all'altra della stanza. Anche
vivere non è aggiungere tempo al tempo accumulato,
ma sottrarre l'eccedenza del tempo
fino alla perfetta consumazione
Anche in questo caso il pulviscolo inutile
viene depositato in un vaso.




Natură moartă

Afară ninge
O carafă
Pe masă are roşii transparenţe.
Cojeşti mărul domol.
Te ispiteşte aventura
Acelei coji lucioase
Ce înveleşte
Lumina încăperii.
Fiecare obiect
Are o consistenţă zadarnică,
atât de-odihnitoare,
farfuria de ceramică lucioasă
dacă o-nclini
răsfrânge un cer limpede
de var alb.



Natura morta

Fuori nevica.
Una brocca
sul tavolo ha rosse trasparenze.
Sbucci piano la mela.
Ti tenta l'avventura
di quella buccia lucida
che avvolge
la luce della stanza.
Ogni oggetto
ha una sua consistenza inutile,
così rassicurante,
Il piatto dì lucida ceramica
se l'inclini
riflette un cielo nitido
di calce bianca.


Prezentare şi traducere de Geo Vasile

(nr. 2, februarie 2013, anul III)