„Îmi prind ochii în palme, îi pun în buzunare, îi las să mă ducă”. Unicitatea Radmilei Popovici

„Cum să nu îndrăgești Italia, cu tradițiile și comorile ei viabile, cu limba-i atât de muzicală și cu locurile nu în zadar asaltate de turiști din întreaga lume? Italia mă fascinează prin muzică, dar și prin artă plastică și literară de valoare dăruite lumii întregi”. (Radmila Popovici)
(Foto: Igor Schimbător)

Poeta Radmila Popovici va vizita Italia în luna februarie a acestui an pentru a promova volumul de versuri în limba italiană Unica, Editura Unu Chișinău 2019, în traducerea Danielei Barda. Prezentările vor avea loc la Milano și Padova între 21 şi 23 februarie și vor fi organizate cu ajutorul diasporei moldovenilor din Italia, de către Asociația Culturală „Busuiocul” condusă de Lilia Tusa. Autoarea intenționează să stabilească un dialog pe tema literaturii și să evolueze într-un recital bilingv de poezie în fata publicului român și cel italian.
Radmila Popovici s-a născut în Raionul Ungheni din Republica Moldova, în comuna Floritoaia Veche, într-o toridă vară a anului 1972. A studiat Pedagogie și Litere la Chișinău, dar a surprins de tânără prin condeiul său talentat. În clasa a șasea a câștigat olimpiada limbii ruse cu o poezie, Iadernaia zima, și a fost încurajată să continue să scrie. Radmila a fost învățătoare de limba română, a tradus din limba rusă diferite texte de teatru, musical și operete. A compus peste o mie de texte pentru muzica multor cântăreți și compozitori. Astăzi ea este poetă afirmată și trăiește lumea spectacolului, impresionând printr-o frumusețe carismatică și misterioasă.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, care a premiat-o în anul 2009 pentru debut (volumul Mi-s, Ed. Prut Internațional, Chișinău 2008) și în anul 2013 pentru poezie (volumul EvAdam, Ed. Gunivas, Chișinău). Trei ani la rând a primit Premiul Salonului Internațional de Carte BNM: în 2013 pentru cartea de cântece Portativul cu pistrui, Editura Arc Chișinău (muzica de Marian Stârcea), în 2014 pentru volumul de poezii Intimatun, Editura Vinea București, iar în 2015 pentru Unicat, Editura Vinea București.
A tradus din limba rusă în română și a adaptat pe muzică versurile din Мuha Tsokotuha, de Korney Chukovsky pentru filmul muzical televizat „Musca Bâza-Bâzâita” (2012, muzică de Iulia Sandu). A realizat traducerea și adaptarea textelor cântate pentru opereta „Liliacul” (2013, muzică de Johann Strauss, regie de Mihai Timofti), și a celor din spectacolul pentru copii „Reparatorii” (2015).
Colaborează cu reviste literare din Republica Moldova și România: „Timpul” (Iași), „Zona Literară” (Iași), „Itaca Dublin” (Dublin), „Lumina” (București), „Urmuz” (București), „Actualitatea” (Urmuz), și altele.

Mai jos vă prezentăm mărturia exclusivă a scriitoarei Radmila Popovici, pe care am avut plăcerea să o culegem, urmată de recenzia poeziilor volumului Unicat realizată de traducătoarea Daniela Barda.

Radmila Popovici, care este povestea volumului Unica?

Tocmai îmi fusese publicat volumul de poezie Intimatum la Editura Vinea (București, 2014), care mi-a întors la 180 de grade poezia, așa încât aceasta să devină de nerecunoscut pentru cei care mi-au citit primele apariții la Chișinău Mi-s (2008) și EvAdam (2012). Din 2014, m-am pomenit pe un val nou al scrisului – dinamic, solicitant, fertil. Dacă trecea o zi fără să scriu un text, o consideram, într-un fel, pierdută. Următorul volum, Unicat (2015), apărut la un an după Intimatum, n-a fost rodul unei inerții, ci, mai curând, o continuare în plină forță a cărții anterioare, devenită ca o parte de mijloc a unui triptic, deoarece peste un an, în 2016, la aceeași editură a apărut al treilea volum de poeme, Urâta, ca abia după aceasta să simt că valul scrisului pe care m-am aflat trei ani la rând s-a retras în oceanul poeziei, lăsându-mă „la mal” cu trei cărți scrise parcă dintr-o suflare, Unicat fiind cea care o conține și pe prima, și pe cea de a treia, ca mesaj, ca stare, ca structură. E cartea-miez cu un număr de patruzeci și șase de poeme – o carte-revoltă, o carte-zbatere, o carte-scut și spadă, zbor și cădere liberă. O carte care atrage cel mai mult traducătorii, pentru că li se pare, comparativ, mai tăioasă, mai sugestivă și mai laconică, iar textele au și impact universal, nu sunt într-atât de personale ca-n celelalte.
Participarea la Salonul de Carte de la Paris, în 2015, cu volumul Intimatum (Iseult arrive, tradus în limba franceză de Olivier Martin-Grâce), mi-a adus-o în cale pe traducătoarea Victoria Sicorschi, româncă din Basarabia, stabilită în Franța de mulți ani, care s-a apropiat mult de poezia mea și a tradus din propria-i inițiativă volumul Unicat, nominalizat la premiile Uniunii Scriitorilor din Moldova și premiat la Salonul Internațional de Carte de la Chișinău în 2015. Astfel, Unique, în traducerea Victoriei Sicorschi, s-a lansat la Paris la Salonul de Carte din 2016, la Standul României cu lecturi bilingve.

Cum ați cunoscut-o pe traducătoarea Daniela Barda și cum a decurs colaborarea pentru traducerea poeziilor?

Volumul Unicat, lansat la Chișinău, București, Iași și Paris, despre care s-au scris câteva cronici importante, a ajuns în mâinile mătușii mele, Ileana Popovici (om al Televiziunii Române, actriță de film și ilustrator muzical), cea pe care o cunoscusem dintr-o fericită întâmplare în 2012 și cu care realizam un interviu ce avea să ajungă în 2017 o întreagă carte de interviuri, Reconstituiri cu Ileana Popovici (Editura Adenium, Iași). Dânsa i-a oferit volumul meu de poezie bunei sale prietene, Daniela Barda, sugerându-i, dacă o va impresiona, să încerce să-mi traducă poemele în limba italiană. În câteva luni, am primit patru scrisori electronice care conțineau toate textele volumului traduse. Am fost surprinsă și entuziasmată atunci, mișcată de felul în care sunau acestea (la suprafață) în limba lui Dante. Însă îmbolnăvirea gravă a tatălui meu, de care am fost foarte apropiată, m-a abătut de la planurile literare. În mai 2018, tatăl meu, Pavel Popovici, s-a stins din viață și-n același an a ieșit de sub tiparul Editurii Junimea (Iași) un nou volum de poezie, Apa care își bea mâinile, scris într-o perioadă cumplită pentru mine, care, probabil din acest motiv, se deosebește de volumele menționate mai sus (un alt val). Același motiv a amânat și tipărirea poemelor traduse în italiană de către Daniela Barda până în iunie 2019, când la Iași, la Festivalul de Film „Serile Filmului Românesc”, ne-am revăzut împreună cu Ileana Popovici, cea care ne făcuse legătura, ca să reluăm discuția despre editarea volumului Unica. Între timp, cunoscându-mi mai mult poezia, Daniela a revăzut traducerea și, la finele anului 2019, Unica s-a tipărit la Editura Unu, proaspăt fondată la Chișinău, aceasta fiind prima carte editată, sper că și de bun augur!

Poezia la feminin a Radmilei Popovici. Cronică de Daniela Barda

În poezia Radmilei Popovici din volumul Unica recunoaștem în mod instantaneu tărâmuri îndepărtate și, totuși, extrem de familiare. Ambientarea poeziilor are loc în mod spontan, crud, locuri în care tragedia este descrisă în cadru realistic și observată cu ochii bine deschiși, dar în care finalul este în mod constant mediator, aparținând speranței. Personal, am încercat din toate puterile să găsesc o explicație logică și neutrală, pe alocuri justificantă a evenimentelor descrise, dar aceasta rămâne imperturbabilă: „moartea face ochii / cât două pilule / contraceptive / le bei și te umpli
cu zile” (șansă).
Poezia la feminin a Radmilei Popovici transcende timp, spațiu, durere și alte scheme cosmice ale existenței umane: „când mă încui/ în copacul meu/ să-mi număr inelele/ nimic nu mă mai/ strânge nimic/ nu mă roade nici chiar/ pantofii roșii cu care/ n-am sedus decât/ o singură dată un lup/ fără blană un drum/ fără direcție și/ poemul acesta” (pantofii roșii).
Iubirea maternă, amorul frivol, familia, ca și moartea și reînnoirea, sunt eternele teme yin-yang constante în poezia autoarei. Aceste teme sunt controversate vis-a-vis de credințele religioase, dar cu care nu se războiesc din motive dogmatice. Ele sunt pur și simplu descrise: „acceptă lașo/ deteriorarea îmi zice/ cum ai acceptat divizarea/ ca pe o regenerare/ în sine suntem iată/ la un pas de/ celulele stem/ îmi prind ochii/ în palme îi pun/ în buzunare/ îi las/ să mă ducă (regenerare).

O altă temă care apare frecvent în poezia Radmilei este nebunia guvernată de evenimente aleatorii care par să influențeze modul în care aceasta este abordată:

„scrie-mă ultimule
poem
din ultima carte
a anului
așa surâzându-mă
polisemantic
în pocalul tău
plin
să țâșnească
limfa
învechită prin porii
virgulelor
lipsă

scrie că n-am fost
cuminte

să nu-ți pese decât
de cei patru ochi
ai noștri
ciocnindu-se cândva la
judecată” (nebună)

Cititorul este indus să solidarizeze cu personajul: „dedublarea personalității/ e o boală psihică/ îmi spune verde în wiki-/ pedia/ e timpul să schimb/ doctorul (verde în wiki).

Imaginea voluptuos dureroasă a femeii este descrisă în diverse poezii ale acestui volum într-un ton ritual, cititorul fiind înfășurat ca într-o pânză de păianjen care pare să influențeze modul în care acesta își abordează propria moralitate:

„buze roșu aprins gene
false acid hialuronic ciorapi
sintetici frica e o tipă
modernă fumează
doar trei țigări la
asfințit se parfumează
după urechi

nu mă întrebați unde
și cum am văzut-o ultima
oară avea cearcăne am salutat-o
din fugă hei blondo te prinde
violetul (verde în wiki)

Închei afirmând că sunt bucuroasă că am avut oportunitatea să traduc acest volum de poezii. Așa cum subliniam precedent, mi-a fost necesar un pic de timp ca să îl descifrez, dar odată înțeles, acesta mi-a adus o valoare adăugată existentei, ajutându-mă să ajung, prin citirea versurilor lui, în locuri ale sufletului în care se merge foarte rar. Îmi doresc să împărtășesc cât mai curând cu cititorii de limbă italiană acesta oportunitate.