 |
|||||||
 |
|||||||
|
Satele din România şi cele din Italia: împreună sub semnul frumuseţii
Domnule președinte Primi, acordul cu partenerii români este o veste foarte bună: cărui fapt o datorăm și la ce putem să ne așteptăm, concret? Câteva localități din România, ca urmare a contactelor avute cu asociația «Les Plux Beaux Villages de France», au decis acum 3 ani să constituie o rețea de sate certificate drept «Frumusețea României». Între timp, prin intermediul Federației Internaționale a «Les Plux Beaux Villages de France» din care fac parte Franța, Italia, Belgia, Canada și Spania, au început contactele cu asociația noastră. Președintele și câțiva primari români au participat în ultimii doi ani la Festivalul nostru Național pentru a ne cunoaște în mod direct activitatea, organizația și rezultatele pe care le-am obținut. Acordul pe care l-am semnat a dat o formă oficială raportului nostru de colaborare pentru un sprijin reciproc și pentru a dezvolta proiecte de valorizare a rețelelor și a schimbului de bune practici. Să trecem acum la chestiunile „fierbinți”. România deține un formidabil patrimoniu natural, care se recunoaşte cel mai bine în zonele rurale, și totuși, semnele «degradării» acestuia, ca urmare a modernizării, încep să se simtă cam peste tot, vinovată fiind și necesitatea legitimă – însă nu întotdeauna bine exprimată – de a crea condiții mai bune de viaţă. Ce practici considerați absolut indispensabile, fie la nivel instituțional general, fie la cel al comunităților locale, pentru a reuși conjugarea modernizării condițiilor de trai și păstrarea patrimoniului? Din păcate, este un proces «normal» pentru țările care ies dintr-o lungă fază de subdezvoltare și de absență a libertății, și se găsesc, brusc, cu resurse financiare și libertate de acțiune. Excesul de construcții din Italia în anii ’60 și ’70, care încă nu s-a oprit în multe zone ale țării noastre, ne dă o lecţie în acest sens. Prima chestiune de abordat este aceea culturală: este necesar ca administratorii publici să înțeleagă că resursele reale pentru a asigura o dezvoltare durabilă sunt acelea proprii ale teritoriului, care trebuie valorizate din plin, nu sărăcite. Peisajul, cultura, tradițiile, arhitectura tradițională etc. trebuie să devină bunurile comune prin care să construim un model de dezvoltare sustenabilă, comună și durabilă: ceea ce înseamnă a investi în recuperarea și utilizarea patrimoniului istorico-artistic și arhitectonic în perfectă coerenţă cu o viziune de muncă stabilă și, deci, de productivitate a patrimoniului însuși. Trebuie să investim în sistemul ospitalității, creând cele mai bune condiții pentru atragerea turiștilor care, la rândul lor, pot favoriza atragerea investitorilor cărora trebuie să li se ofere, de asemenea, condițiile de a investi, însă după regulile de sustenabilitate stabilite de Administrația Publică. Primăria este, deci, cea care creează şi păstrează frumusețea teritoriului, fiind responsabilă de calitatea vieții locuitorilor săi care, pentru a trăi bine, au nevoie de servicii moderne, eficiente, și, mai ales, răspândite pe scară largă și accesibile tuturor. Toate acestea contribuie la o dezvoltare sustenabilă. Într-o evaluare generală, România nu se bucură încă de o imagine foarte favorabilă în Italia și, totuși, fluxul turistic dinspre Peninsulă spre acest spaţiu crește constant în fiecare an. Având în vedere experiența dumneavoastră, un circuit turistic axat pe cele mai frumoase sate românești ce tip de vizitator, și, deci, de client, presupune și necesită? Ce ar trebui să facă autoritățile române și tour-operatorii – români și italieni – pentru a promova în mod eficace această destinație pe piața turistică italiană? Mai întâi, administratorii micilor centre ar trebui să se gândească la turist ca la un rezident temporar al acelui loc și, deci, să aibă în vedere întâi de toate bunăstarea rezidenților. Locuri unde calitatea vieții să fie la un standard bun. Gestionarea igienei urbane, a serviciului de apă, a drumurilor și a accesibilității, a serviciilor școlare și socio-asistențiale trebuie să se facă după conceptul că, dacă un rezident trăiește bine, devine primul promotor turistic al acelei destinații. Este necesar ca în centrele istorice clădirile să nu fie afectate de modificări ulterioare, iar noile construcţii să se limiteze la exigențele efective, fără a „invada” peisajul. Patrimoniul istoric și natural trebuie să fie organizat pentru a întâmpina vizitatorii și turiștii în mod adecvat, iar serviciile de masă și cazare trebuie să fie adecvate turistului modern și exigențelor sale de privacy și de ospitalitate modernă. Promovarea este esenţială, pentru a face cunoscută rețeaua la nivel național, la fel cum se impune inițierea unui demers de promovare internațională, începând cu țările cele mai apropiate. Rețeaua este un produs turistic național și trebuie să reprezinte cât mai bine o țară întreagă. De aceea, și autoritățile naționale din România ar trebui să susțină acest proiect. Pe planul strict cantitativ, care este numărul minim și maxim de locuitori pe care un sat italian trebuie să-l aibă pentru a putea adera la clubul pe care îl prezidați? Și care sunt, în general, cerințele care permit aderarea? Nu există un număr minim, în timp ce maximul este de 15.000 de locuitori într-o comună și 2.000 într-un sat. Parametrii sunt circa 70 și privesc, o treime aspectul exterior al satului și încadrarea acestuia în mediul înconjurător, o treime serviciile pentru rezidenți, accesibilitatea (drumuri practicabile, parcări, bariere arhitectonice etc.) și, în fine, o treime serviciile de primire și ospitalitate. Ce schimbări, rezultate și evoluții a produs în Italia Clubul dumneavoastră, în scopul promovării și valorizării turistice a micilor centre? În primul rând, se poate spune că este vorba de unul dintre puținele, dacă nu unicul, produs turistic național organizat bazat pe elementul „frumusețe”, care îi este recunoscut Italiei, „il Bel Paese” („Frumoasa Ţară”), în toată lumea. În cadrul rețelei noastre, primarii și locuitorii s-au obișnuit cu acest concept de frumusețe și fac eforturi notabile pentru evitarea deteriorărilor și pentru a investi în îmbunăţăţirea structurilor existente. A existat o creștere semnificativă de flux turistic care a avut consecinţe şi în plan economic și care, în multe cazuri, a limitat fenomenul depopulării, sporind numărul noilor familii și ducând, de asemenea, la ridicarea valorii imobilelor. Odată cu semnarea acordului, o delegație a primarilor din România a vizitat câteva sate italiene membre ale Clubului, printre care și cel al dumneavoastră, Castiglione del Lago. Ce v-a surprins cel mai mult la atitudinea acestor administratori? În timpul șederii în Italia, delegația de circa 25 de primari a putut vizita și avea un schimb de păreri cu administratorii a patru localități din centrul Italiei (Collalto Sabino, Tagliacozzo, Cetona și Castiglione del Lago). Toți au manifestat un vizibil interes pentru cum sunt administrate aceste localități și, cu siguranță, au rămas plăcut surprinşi de nivelul serviciilor și al capacității de conservare a patrimoniului arhitectonic și istorico-artistic, cât și de atractivitatea turistică. Cred că vom avea în continuare ocazia de a aprofunda relațiile noastre, pentru că am găsit o mare dorință de cunoaștere și de a dezvolta bune practici în scopul promovării turistice a propriilor realități. Ați fost vreodată în România? Nu am avut ocazia până acum, însă voi merge sigur anul viitor la adunarea națională a asociației „Cele mai frumoase sate din România”. Itinerariul va fi cel al micilor centre, unde mă aștept să găsesc, cel puțin văzând imaginile publicației lor, un mediu puternic rural, unde vechile tradiții sunt încă vii și unde, cu siguranță, sunt şi multe de făcut pentru îmbunătăţirea calității vieții rezidenților și pentru a face ca respectivele localități să devină interesante din punct de vedere turistic. Care sunt principalele beneficii reciproce pe care, după experiența dumneavoastră, le produc concret astfel de schimburi între asociațiile omoloage din diferite țări? Primul beneficiu, mai ales când este vorba de țări cu o cultură «necunoscută», este acela al posibilității de a elimina stereotipurile și de recuperare a adevăratei valori a culturii celuilalt. Apoi, este și posibilitatea de a iniția raporturi de colaborare pentru a dezvolta proiecte reciproce de promovare și comercializare a produsului turistic, inclusiv enogastronomia.
|
||||||
