Claudia Ieremia: „ Mulţumesc publicului care vine la teatru şi îşi preţuieşte actorii”

Recent nominalizată la Gala UNITER pentru rolul Zoe din spectacolul cu piesa O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale, Claudia Ieremia este o actriţă împlinită. Și-a format și dezvoltat cariera la Teatrul Naţional Timișoara și, așa cum declară în interviul acordat revistei noastre, nu se gândește să părăsească scena timişoreană în favoarea capitalei. O felicităm pe Claudia pentru performanța de a fi singura actriţă de pe scena românească din afara capitalei care a fost nominalizată la categoria „Cea mai bună actriță într-un rol principal”.

Ţi-ai desfăşurat cariera în Timişoara, un oraş multicultural cu tradiţie în spaţiul teatrului atât în română, cât şi în maghiară şi germană. Ce înseamnă pentru tine experienţa multiculturală la nivel profesional?

Teatrul e o limbă universală, așa că... Concret – am avut o experiență izbutită cu teatrul german din Timișoara, unde am jucat un spectacol pe un text shakesperian „Cymbellin”, în regia lui Alexander Hausvater. A fost greu pentru că eu nu cunosc limba germană, dar satisfacția acestei experiențe a meritat efortul. Apoi am jucat la Paris și în alte locuri din lume și emoția umană este aceeași peste tot, important este să fii deschis și să dăruiești.

Cariera ta de actriţă a ajuns într-un moment de recunoaştere la nivel naţional. Te-a tentat să renunţi la scena timişoreană în favoarea capitalei?

M-am gândit la un moment dat, dar... nu. Aici e casa mea si aici mi-am câștigat un statut. Poate că în capitală ar trebui să demonstrez cine sunt și nu vreau să demonstrez acum nimănui nimic. Vreau să mă bucur de ce am obținut, vreau să joc și să trăiesc în armonie cu mine și cu cei dragi mie. Sigur, dacă vorbim de un proiect sau de o colaborare, da, aș face acest lucru, dar nu aș pleca definitiv.

De curând ai fost nominalizată la Gala UNITER pentru premiul de cea mai bună actriţă într-un rol principal, alături de două dintre cele mai talentate actriţe ale teatrului românesc. Ce înseamnă pentru tine această nominalizare?

E onorantă. Pentru mine și pentru Teatrul Naţional din Timișoara.

Dintre rolurile pe care le-ai interpretat, care este personajul cu care te-ai identificat cel mai mult?

Fiecărui rol i-am oferit ceva din mine și fiecare rol mi-a oferit ceva din el, ceva ce eu nu aveam. Le iubesc pe toate deopotrivă, dar poate că e ca la copii, îi iubești diferit și totuși la fel de mult.

Ai un rol pe care ţi-ai dori să îl joci?

Nu. Sau da. Următorul. Care o fi el.

Dacă ar fi să mulţumeşti cuiva pentru realizările tale impresionante, cui i-ai mulţumi şi pentru ce anume?

Oamenilor cărora le mulţumesc oricum. Oamenilor care sunt generoși şi au fost generoși. Și aș mulțumi publicului care vine la teatru și își prețuiește actorii.

Ce rol joacă în viaţa ta cariera profesională?

Unul mult prea acaparator.

Ce te defineşte, prin excelenţă, ca actriţă?

Talentul. Puterea de a construi... răbdarea... cred. Nu știu. Cred că e o întrebare care trebuie pusă celor care lucrează cu mine...

Cum vezi publicul timişorean? Ai un public favorit?

E publicul care mă iubește. Simt asta. Știu asta şi îi mulţumesc. Să aibă mai mult curaj și  să se exprime...



Interviu realizat de Oana Grimacovschi
(nr. 5, mai 2012, anul II)