Serile Italiene: noul sezon debutează cu „Mici opere morale” de Giacomo Leopardi

Un nou ciclu al bine-cunoscutelor „Seri Italiene” a debutat luni, 7 noiembrie 2016, în frumoasa şi primitoarea librărie Humanitas de la Cişmigiu, printr-o serată dedicată capodoperei Mici opere morale a unuia dintre cei mai de seamă scriitori italieni din secolul al XIX-lea, şi nu numai, Giacomo Leopardi. Volumul a apărut recent la editura Humanitas în cadrul colecţiei bilingve „Biblioteca Italiană”, fiind tradus de Oana Boşca-Mălin, conferenţiar în cadrul Facultăţii  de  Limbi şi  Literaturi  Străine  a  Universităţii  din  Bucureşti, şi precedat de o excelentă prefaţă a unei mari specialiste în Leopardi, Novella Bellucci, profesoară la Universitatea La Sapienza din Roma. Evenimentul s-a bucurat de un public numeros din care au făcut parte mulţi tineri interesaţi de literatura italiană, cadre didactice universitare de la secţia de italiană a Facultăţii  de  Limbi şi  Literaturi  Străine  a  Universităţii  din  Bucureşti, senior-editorul colecţiei, domnul Vlad Russo, şi nu în ultimul rând, directorul Institutului Italian de Cultură „Vito Grasso” din Bucureşti, dl. Ezio Peraro, toţi dornici de a întâmpina noua stagiune de întâlniri dedicate literaturii italiene. Dezbaterea intitulată „Cartea fără seamăn: de la pesimismul filozofului la ironia literatului” i-a avut ca invitaţi pe criticul literar Dan C. Mihăilescu, pe filozoful Ştefan Vianu şi două cunoscute italieniste, Smaranda Bratu Elian, coordonatoarea colecţiei în care a apărut volumul, şi traducătoarea lui, Oana Boşca-Mălin.  

Fiu al contelui Monaldo Leopardi şi al marchizei Adelaide Antici, Giacomo Leopardi (Recanati, 1798 – Napoli, 1837) înzestrat cu o excepţională inteligenţă nativă şi cu o neobişnuită voinţă, se cufundă de mic în uriaşa bibliotecă paternă, un abis de cunoştinţe din care absoarbe însetat cultură şi îşi selectează modelele de gândire şi scriere. Adolescent, se dedică unui studiu asiduu, pe care el însuşi îl defineşte „nebun şi disperat”, pe teme filozofice, ştiinţifice, istorice şi literare şi îşi însuşeşte numeroase limbi moderne, la care adaugă latina, greaca şi ebraica, pe care le exersează şi printr-o serie necontenită de traduceri. Un asemenea condensat de cultură adăugat dorinţei de exprimare a propriilor emoţii îl conduce, în anii următori, la Cânturi – creaţie lirică de o profunzime şi înălţime stilistică fără egal în romantismul european (poate doar cu excepţia germanului Hölderlin, cum a arătat dl. Vlad Russo),  precum şi la adnotările filozofice, filologice şi literare din faimosul caiet Zibaldone, o operă complexă ce înglobează toată gândirea leopardiană.  
Mici Opere Morale, ce reprezintă apogeul prozei leopardiene, au apărut în 1827, an remarcabil pentru literatura italiană întrucât el este totodată anul publicării celeilalte capodopere,  romanul Logodnicii al lui Manzoni,  fiecare jalonând un alt traseu al literaturii şi limbii italiene. Volumul cuprinde 24 de texte în proză, majoritatea dialoguri, pe teme perene privind  existenţa umană şi sensul ei, teme tratate în cheie filosofică şi în registru cel mai adesea ironic, împins adesea până la paradox. Sunt, de fapt, 24 de scenete, puse sub semnul neconvenţionalului, al ineditului, ce se deschid spre un adevăr întunecat şi nemilos voalat de convenţiile şi credinţele colective.

Dezbaterea a debutat prin cuvântul doamnei Smaranda Bratu Elian care ne-a prezentat aspectele biografice relevante pentru această operă a autorului şi ne-a introdus în contextul creaţiei şi epocii sale. Discursul lui Ştefan Vianu a analizat dimensiunea filozofică a textelor şi a viziunii de ansamblu a autorului asupra rostului existenţei, raportând-o la feluritele ipostaze ale gândirii occidentale. În cuvântul său Dan C. Mihăilescu a răscumpărat viziunea întunecată a filozofului prin sensibilitatea şi măiestria scriitorului, citind şi analizând pasaje reprezentative pentru efectul paradoxal de „nădejde în deznădejde” pe care îl realizează Leopardi. Oana Boşca-Mălin a adus în discuţie durabilitatea unei literaturi ca cea a volumului în cauză, opunându-i efemeritatea literaturii din zilele noastre şi, în calitate de traducătoare, ne-a introdus în culisele procesului de readucere la viaţă a operei într-o altă limbă şi într-o altă epocă. În continuare, dezbaterea s-a desfăşurat prin intervenţii din public, în mare parte ale studenţilor italienişti de la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, organizatori ai Serii.

 

 

Serena Ţenea

(nr. 12, decembrie 2016, anul VI)