Săptămâna Culturii Italiene: un început ce speră să devină tradiție

În perioada 19-25 februarie 2018, în coincidenţă cu sfârșitul manifestărilor Carnavalului din Peninsulă, italieniștii din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea București au organizat „Săptămâna Culturii Italiene”, parte integrantă din proiectul „Săptămânile culturale”, demarat în acest an academic în vederea prezentării unei culturi sau a unui grupaj de culturi pe durata unei săptămâni, prin conferințe, dezbateri, proiecții de film, întâlniri și alte manifestări culturale, adresate în primul rând studenților, dar deschise și publicului larg. Această primă ediție a Săptămânii Culturii Italiene a fost realizată în parteneriat cu numeroase instituţii de prestigiu [1]. Meritul de a concepe şi coordona întregul program şi de a-i asigura succesul îi revine conf. dr. Oana Boşca-Mălin.
Săptămâna a propus o paletă largă de evenimente ce au omagiat Italia: de la conferinţe dedicate culturii şi tradiţiilor italiene, la mese rotunde cu personalităţi importante din lumea academică şi diplomatică, la momente artistice şi activităţi studenţeşti. Evenimentele, toate de substanţă şi bucurându-se de o largă participare, au pus în lumină teme consacrate şi de actualitate privind atât cultura italiană, cât şi diversitatea relaţiilor culturale dintre Italia şi România.   

Deschiderea oficială a avut loc luni, 19 februarie, la ora 14, în amfiteatrul Odobescu al Facultăţii de Litere, prin discursul ambasadorului Italiei, E.S. Marco Giungi, invitat de onoare şi pentru prima dată prezent în Universitatea din Bucureşti, discurs urmat de alocuţiunile înalţilor reprezentanţi ai Universităţii: prorectorul Universităţii din Bucureşti, conf. dr. Sorin Costreie, decanul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, prof. dr. Liviu Franga, şi directorul departamentului de limbi romanice din cadrul aceleiaşi facultăţi, prof. dr. Mianda Cioba. Programul săptămânii a fost conceput pe trei paliere tematice, cronologic întrepătrunse: palierul excelenţei culturale italiene (mergând de la literatură la arta marilor muzee, la muzică, dans, la cultura vieţii cotidiene şi la tradiţiile populare), palierul relaţiilor interumane (centrat pe fenomenul emigraţiei româneşti în Italia şi, viceversa, al prezenţei întreprinzătorilor italieni în România) şi palierul relaţiilor instituţionale şi de stat (ale României nu doar cu Italia, ci şi cu Sfântul Scaun). Continuarea ceremoniei de deschidere a antamat, cum era şi firesc, primul dintre paliere: astfel, în cea de-a doua parte a evenimentului au avut loc prezentările ultimelor apariţii de carte de italienistică, începând cu volumul de studii italiene Cauda Pavonis de conf. dr. Hanibal Stănciulescu, o cercetare ce-şi are inspiraţia în gândirea galileniană şi se naşte din experienţa predării literaturii italiene tocmai pentru a servi drept îndreptar studenţilor întru „lectura cu binoclul”, adică făcând macroscopice elemente aparent mărunte, dar profund semnificative în textele analizate. În continuare, prof. dr. Smaranda Bratu-Elian, împreună cu Gabriela Varia şi Flavia Vendetti, studente ale secţiei de italiană, au prezentat cele două proiecte majore, de lungă durată şi de mare prestigiu naţional şi internaţional ale italienisticii româneşti: colecţia bilingvă de clasici ai literaturii italiene „Biblioteca Italiană” a Editurii Humanitas, ce ființează din 2005 cu sprijinul Institutului Italian de Cultură şi al Ministerului de Externe Italian, numărând în prezent 34 de volume, şi proiectul derivat din acesta, Serile Italiene de la librăriile Humanitas care, din 2010, dezbat aproape lunar, cu participarea directă a studenţilor, teme de actualitate sugerate de textele marilor clasici din colecţia bilingvă. Prima zi a săptămânii s-a încheiat cu două minunate momente artistice: un scurt spectacol de tarantella napoletana, prezentat de elevele Şcolii de balet „Jaqueline”, şi de canţonete napolitane, interpretate cu talent şi pasiune de studenţii Universităţii Naţionale de Muzică, pregătiţi în limba italiană şi introduşi de către prof. dr. Oana Sălişteanu.

Ziua de marţi, 20 februarie, a fost dedicată celui de al doilea plan, anume migraţiei române în Italia, abordată din două perspective, în două mese rotunde succesive. Prima dintre ele a dat cuvântul sociologilor şi abordării lor ştiinţifice: profesorul dr. Dumitru Sandu,  directorul Centrului de Studii pentru Migraţie din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, a oferit şi analizat reprezentări grafice şi statistice privind situaţia migraţiei românilor pe plan internaţional şi îndeosebi în Italia, cu interesante concluzii privind zonele din care se pleacă, meseriile care se caută precum şi ataşamentul spontan şi predilecţia emigrantului român pentru Italia. Apoi, tânărul cercetător dr. Marian Bojincă a prezentat un interesant studiu de caz, al unui sat din România care s-a transformat cultural sub presiunea modelului italian. Moderatoarea evenimentului, Oana Boşca-Mălin, a citit cu acest prilej un raport extrem de interesant oferit de Ambasada României la Roma cu date exacte pe regiuni, ocupaţii, situaţii familiare ale emigraţiei române în Italia. A doua discuţie a zilei a abordat fenomenul migraţiei din perspectivă psihologică, aşa cum se desprinde aceasta din experienţa directă a specialiştilor, dar şi din literatura înflorită pe această temă. În centrul dezbaterilor s-au aflat două romane comentate de autori şi de doamna psiholog Maria Iordănescu. Scriitorul Dan Lungu a înfăţişat experienţa umană şi literară care l-a condus la o redare veridică a emigraţiei şi a fenomenului copiilor abandonaţi în romanul său Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu; Liliana Nechita, scriitoarea volumului Cireşe Amare, şi-a prezentat într-un material video emoţionant propria experienţă a străinătăţii, pentru ea dureroasă, marcată de suferinţa existenţei între două lumi şi în niciuna anume.  

Miercuri, 21 februarie, şi joi, 22 februarie, s-au desfăşurat la Institutului Italian de Cultură două sesiuni substanţiale ale palierului cultural. Joi au avut loc două conferinţe de excepţie pe tema de maximă actualitate a carnavalului italian, prima referitoare la originile sale latine străvechi, susţinută de prof. dr. Liviu Franga, a doua, a lect. dr. Miruna Bulumete, privind caracteristicile antropologice şi manifestările carnavalului în diverse zone ale Italiei (conferinţe publicate în acest număr al revistei). Cea de a doua sesiune a cuprins conferinţa despre Muzee şi muzeologie în Italia susţinută de conf. dr. Ioana Beldiman de la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, care a prezentat originea, istoria şi dezvoltarea câtorva muzee din Italia în epoca Luminilor, muzee (cele de pe colina Capitolina, Muzeul Pio Clementino din Vatican si Galleria degli Uffizi din Florenţa) care apoi au devenit modele de concepere şi structurare a majorităţii muzeelor lumii.

Ziua de vineri, 23 februarie, a revenit în sectorul  relaţiilor interumane, privind acum cealaltă faţă a medaliei: prezenţa oamenilor de afaceri italieni în Romania. Mai exact, ea a debutat de dimineaţă cu o discuţie deschisă între studenţii facultăţii şi directorul Institutului Italian de Comerţ Exterior, dl. Luca Gentile, pe tema „Oportunităţi de carieră pentru absolvenţii secţiei de italiană în contextul relaţiilor economice româno-italiene”. La discuţie au participat şi distinşii reprezentanţi ai Universităţii, prof. Magdalena Platis, prorector responsabil cu Managementul Calităţii, Dezvoltare Instituţională şi Relaţia cu Mediul de Afaceri, şi prof. Luciana Ghica, preşedinta Asociaţiei „Alumni”.
Încheierea Săptămânii Italiene s-a petrecut, într-un anume sens simetric cu deschiderea făcută de ambasadorul Italiei, adică tot sub semnul relaţiilor diplomatice, dar de această dată cu Sfântul Scaun – ştiindu-se cât de importantă este, prin istorie, cultură şi influenţă politică, coexistenţa statului laic italian cu Biserica Catolică. Au participat personalităţi de la cel mai înalt nivel diplomatic, reuniunea aceasta reprezentând, ea singură, un moment excepţional şi nemaiîntâlnit în analele Universităţii. În deschidere, alocuţiunea Nunţiului Papal în România, Mons. Miguel Maury Buendia, a prezentat mai întâi caracteristicile instituţionale ale statului Sfântului Scaun, pentru a înfăţişa apoi cronologia relaţiilor diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun, caracteristicile fiecărei etape şi speranţele privind viitorul. Discursul Nunţiului papal a fost urmat de luările de cuvânt pe aceeaşi temă a doi foşti ambasadori ai României pe lângă Sfântul Scaun, prof. dr. Teodor Baconschi şi conf. Bogdan Tătaru-Cazaban, care au exemplificat progresele înregistrate în relaţiile bilaterale. Încheierea a fost făcută, sub semnul prieteniei, ecumenismului şi întrajutorării, de dialogul între nunţiul apostolic şi sfinţia sa prof. dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, urmat, fireşte, de concluziile şi salutul organizatorilor.   
Ca o încununare tinerească şi voioasă a întregii săptămâni, în aceeaşi vineri studenţii italienişti au organizat, sub egida ASLS, o Noapte Culturală Italiană, iar sâmbătă, 24 februarie, Carnavalul studenţilor, un bal mascat, găzduit şi în acest an de Institutul Italian de Cultură – evenimente minunate şi de mare succes care vor fi prezentate în următorul număr al revistei.

*

Publicăm, mai jos, cuvântul de deschidere al prof. dr. Liviu Franga, decanul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine.

Excelența Voastră, Domnule Ambasador al Republicii Italiene, Excelențele Voastre, stimați oaspeți,
Stimate domnule Prorector Sorin Costreie, Stimate Doamne și Domni Decani și Profesori, Stimați Studenți,

Este un minunat prilej acesta de a aduce, în puține cuvinte, mulțumirile noastre, ca gazde ale Săptămînii Culturii Italiene, prezenței Domniilor voastre aici, și nu întîmplător, în sediul Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Instituția noastră, parte a marii comunități academice a Universității din București, este locul geometric al întîlnirii celor mai variate și diverse culturi, limbi și civilizații din lumea contemporană, care se deschid și își deschid mirobolantele frumuseți tinerilor noștri studenți, doritori să cunoască lumea în care trăiesc și pe dinăuntrul ei, și anume prin experiențele cunoașterii intelectuale, dar și cultural-spirituale, în limbile care au născut aceste minunate tezaure, mereu vii, ale umanității.
Începînd de astăzi, este rîndul fabuloasei Italii, magna parens frugum, „îmbelșugată zămislitoare de roade” – în ambele sensuri ale cuvîntului –, dar și născătoare de eroi și de istorie, așa cum notează, în versuri ca de bronz, rămase neșterse în conștiința și memoria Europei subsecvente și a lumii, poetul latin Publius Vergilius Maro, în faimosul său elogiu (Laus Italiae) din cartea a II-a a poemului Georgicelor, poemul-panegiric al străvechiului, dar mereu tînărului pămînt al Italiei.
Îi vom aduce și noi, în această săptămînă pe care o dedicăm hrănitoarei mame Italii, o alma mater a istoriei europene și, de ce nu, mondiale, omagiul nostru. Acest sînge romano-italic a curs prin vinele celor ce au venit – militari, coloniști, negustori, funcționari, agricultori, dar și cărturari  și profesori – să aducă experiențe noi de viață peste tot, de jur împrejurul Mediteranei, de la Coloanele lui Herakles / Hercules pînă în Mesopotamia și din deșertul numido-cartaginez pînă la cercul înghețat al insulelor britanice.
Iar soarta limbii purtate de acești vectori ai civilizației euro-asiatice greco-romane, limba latină, a născut, și ea ca o mamă, acum a tuturor limbilor romanice – magna parens Romanorum lingua – o istorie pe cît de bogată, pe atît de variată și de modelatoare, creînd, la încrucișarea primelor două milenii post-christice, fundamentul primei limbi internaționale pe care a cunoscut-o umanitatea: latina, engleza unui mileniu de post-Antichitate și de Ev Mediu-Renaștere.
În modernitate, Italia și cultura ei multimilenară rămîne, indiscutabil, unul dintre farurile cele mai puternic strălucitoare ale Europei și Lumii Noi. Exact ca și cu două-trei milenii în urmă, nici astăzi n-a lipsit culturii Italiei noi, moderne, capacitatea, nealterată și neîmbătrînită vreodată, de a intra în dialog cu celelalte culturi și civilizații făuritoare de bine și mai bine pentru unicul destinatar primordial, perceput ca atare din Antichitatea atît creștină, cît și păgînă, pînă astăzi: l’uomo, il centro assoluto, deviza supremă a umanismului (cuvînt tot italian, umanesimo, forjat pe structura latin-anticei humanitas).
Cu aceste gînduri, mereu întoarse către vatra culturală europeană a modernității, care este cultura italiană, de sorginte lingvistică și spirituală latino-romanică, vă rog să-mi permiteți să închei și eu modestele mele rînduri introductive și să marcăm, cu aceeași sfială a modestiei în fața miracolelor culturii, intrarea în săptămîna fascinantului etern cultural italian.



NOTE

1. Institutul Italian de Cultură, Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea Națională de Muzică București, Universitatea Națională de Arte Bucureşti, Editura Humanitas, Ambasada Italiei la Bucureşti, Nunţiatura Apostolică, Ambasada României la Roma şi Institutul Italian de Comerţ Exterior. Revista noastră este partener media al evenimentului.

Serena Ţenea
(nr. 3, martie 2018, anul VIII)