PromArt. Linie, culoare și transparență pentru un expresionism liric. Pictura lui Marco Paladini

În 4 martie 2019 a fost vernisată la Galeria Primăriei din Timișoara expoziția personală a artistului italian Marco Paladini intitulată Ecco!. Gloria Gravina, curatoarea expoziției și reprezentanta Consulatului Italiei la Timișoara, a fost persoana care a concretizat prezența pe simeze a unei selecții de lucrări realizate de pictor în ultimii ani.

La o primă vedere putem surprinde pasiunea artistului pentru explorarea limbajului estetic bidimensional. Marco Paladini este acum interesat de posibilitățile geometrice, expresive și discursive specifice picturii expresioniste. O privire mai atentă asupra traiectului creativ al artistului ne va dovedi o atenție constantă asupra unui anumit caracter melancolic al limbajului folosit, exprimat atât în pictura figurativă, de început, în studiile după natură, în portrete, cât și în compozițiile abstracte care se afirmă în perioada maturității ca o sumă, ca o esență a experiențelor de cunoaștere a lumii prin filtrul sensibil al picturii.

Născut la Genova în 1955, Marco își dedică prima parte a existenței creative unei etape de inițiere vizuală clasică, în care dialogul cu natura și cu ființa umană reprezintă principalele teme de interes. Peisaje în ulei, tempera, pastel sau acuarelă pe carton, precum Recco (1974), Golfo Paradiso (1979), Orto di Palanesi (1975), Tronco di Ulivo (1979), lucrări prezente în catalogul Marco Paladini, Opere: 1974-2011, sunt lucrări de început, în care legătura strânsă cu peisajul Liguriei pare a sta la baza înțelegerii sensurilor picturii. Cronologia personală, organică, a lui Marco Paladini se manifestă concomitent și relevant cu etapele tematice, tehnice și stilistice prezente în pictura sa.

De la studiul naturii la investirea propriilor sentimente, trăiri și concepte necesare abstractizării formelor pe care le pictează, până la preluarea și folosirea unor elemente esențiale din discursul expresiv al naturii, pictorul urmărește o legătură sensibilă dar esențială cu sensurile și ritmurile ascunse ale realității. În orizontul său teoretic, artistul este conștient de etapele dezvoltării sale și compară fenomenul abstractizării formelor din pictura sa cu filtrarea, simplificarea și esențializarea realității pe care o practică, de exemplu, Mondrian.

Astfel, prin intermediul unui sistem de reevaluare a realității estetice, pictorul provoacă monotonia de a percepe trunchiurile copacilor, ramurile pădurilor din împrejurimile locurilor natale, ritmurile peisajelor urbane care tivesc întâlnirea dintre uscat și mare, modulațiile expresive ale corpului uman. Marco Paladini transformă imaginile percepute în linii puternice și concrete, care generează tensiuni, simetrii, cadențe și dialoguri compoziționale.

În expoziția de la Timișoara, artistul prezintă pictura sa abstractă care poartă, asemenea unei trene, ecouri ale realului, ale peisajului natal, de care Marco nu se detașează în totalitate niciodată. De aici se naște, poate, caracterul liric profund și modularea nonformală a culorilor și formelor din compozițiile abstracte.

Fie că este vorba despre colaje rezultate din bucăți de picturi sacrificate, de culori și linii transparente, sensibile, pe pânza curată sau de compoziții alcătuite din suprapuneri de materii bidimensionale colorate, precum cartonul, materia textilă sau lemnul, lucrările lui Marco Paladini tind întotdeauna spre un echilibru rezultat din rămășițele pulverizării formelor clasice.

De aceea, poate, intersecțiile de linii drepte amintesc de semnul crucii, chiar dacă nu sunt gândite ca simboluri ale unei direcții tematice cu simbolism creștin, de aceea liniile oblice nu sunt copaci în bătaia vântului, chiar dacă evocă amintiri ale pădurilor argintii de măslini la întâlnirea cu briza Mediteranei.

Andreea Foanene
(nr. 4, aprilie 2019, anul IX)