Cracovia, congresul internațional de istoria religiilor

Recent, între 24 și 29 august 2025, s-a desfășurat cel de-al douăzeci și treilea congres de istoria religiilor, în vechiul centru universitar polonez Cracovia. Congresele asociației internaționale de istoria religiilor au loc o dată la cinci ani, precedenta locație fiind Erfurt, Germania, în 2015. Ediția din 2020 era programată să se desfășoare în Otago, Noua Zeelandă, însă a fost anulată din cauza pandemiei COVID-19, așa încât ediția pe care o rezumăm aici este prima organizată după o pauză de zece ani. La congres au participat peste o mie o sută de profesori și cercetători, din toate colțurile lumii și din toate grupele de vârstă, numărul lor impresionant atestând dezvoltarea disciplinei în prezent, în ciuda crizei metodologice prin care trec științele umaniste, inclusiv istoria religiilor. Tema ediției din acest an a fost intitulată: Out of Europe: Studying Religion(s) in Interconnected Worlds, titlu care confirmă dorința de a deschide domeniul către universalitate, către o lume multipolară, care să atenueze distanțele nu doar spațiale, ci mai ales cele culturale, vizibile cel mai adesea prin ierarhiile uneori arbitrare dintre centre și periferii, dintre imperii și colonii. Mircea Eliade a vorbit adesea despre provincialismul culturii occidentale, de tendința autoreferențială în sistemul ei de gândire și opacitatea la alteritatea culturilor extra-europene, fie în sens sincronic, fie în sens diacronic. El a fost nu doar unul dintre părinții fondatori ai disciplinei (participând la prima ediție a congresului, desfășurată în 1950, la Amsterdam), ci și unul dintre pionierii deschiderii istoriei religiilor către toate religiile lumii, nu doar la nivelul unui raport de tipul subiect-obiect existent în secolele raționalismului, ci la un raport specific societăților de tip deschis, de tip post-rațional și post-colonial. 
În aceste scurte însemnări aș vrea să semnalez un panel al congresului, dedicat operei lui Mircea Eliade, primul după douăzeci și cinci de ani, când a avut loc un alt panel cu aceeași temă, în cadrul congresului IAHR desfășurat la Dunbar, Africa de Sud. O parte din lucrările prezentate în panelul de atunci au fost publicate, de altfel, în volumul The International Eliade (New York, State University of New York Press, 2007), editat de profesorul Bryan Rennie, un reputat eliadolog. Panelul din acest an, care a avut loc în ziua de 25 august, a fost intitulat Mircea Eliade and the Other: Prospective and Retrospective și a reunit lucrările unor cercetători italieni și români, fapt elocvent pentru status quo-ul interesului actual pentru opera și gândirea lui Mircea Eliade. În afara lucrării subsemnatului, voi cita titlurile comunicărilor susținute de către ceilalți participanți: Wilhelm Dancă - Homo symbolicus in Mircea Eliade’s «Memoirs»; Luca Siniscalco - Interpreting with Hermes: Comparing Mircea Eliade’s and Hans-Georg Gadamer’s Hermeneutics; Igor Tavilla  - Kierkegaard and Eliade on Repetition. Profesorul Wilhelm Dancă are o dublă specializare în filosofie și teologie, fiind, printre altele, autorul volumului Mircea Eliade. Definitio Sacri (ultima ediție: București, Spandugino, 2022). Luca Siniscalco, interesat de filosofia germană contemporană, estetică, hermeneutică și filosofia religiei, pregătește o lucrare de doctorat în co-tutelă (Università di Bergamo & Justus-Liebig-Universität Giessen), cu titlul The Event of the Sacred in the Post-secular Age. Encounters with Hans-Georg Gadamer’s Hermeneutics, Hermann Nitsch’s and Anselm Kiefer’s Art. Igor Tavilla are o pregătire filosofică, fiind un important specialist al operei lui Søren Kierkegaard, publicând mai multe volume de studii și traducând din daneză în italiană o parte a operei gânditorului existențialist; de asemenea, Tavilla s-a ocupat în ultimii ani de studierea și traducerea unor autori români precum Nae Ionescu, Mircea Eliade – integrala prozei fantastice, tradusă împreună cu Horia Cicortaș – sau Tatiana Niculescu. Panelul s-a bucurat de prezența profesorului Giovanni Casadio, președintele Societății italiene de istoria religiilor și fost profesor la Universitatea din Salerno. De altfel, fiind un pasionat și eminent specialist al operei lui Mircea Eliade, el este cel care a inițiat demersurile pentru organizarea panelului în cadrul unui eveniment atât de prestigios precum congresul IAHR. Riccardo Nanini a preluat rolul de respondent, oferind unele comentarii pe marginea comunicărilor susținute de Siniscalco și Tavilla, trasând unele concluzii privind interpretarea operei lui Mircea Eliade din perspectiva filosofiei moderne.
Profesorul Giovanni Casadio, participant la masa rotundă „Globalization and the academic study of religion: a methodological Trojan horse?”, alături de alți șase reputați savanți, printre care Tim Jensen și Marco Pasi, a moderat, de asemenea, sesiunea IV a panelului „Rethinking the History of Religious Studies: Beyond Post-Colonialism and Eurocentrism”, în timp ce sesiunea II a aceluiași panel a fost moderată de Sorin Antohi. Antohi și Casadio au susținut comunicările lor, asupra lui Ioan Petru Culianu, respectiv Raffaele Pettazzoni, în cadrul sesiunii I a panelului, alături de reputatul orientalist Michal Pye [1].
În afara panelurilor mult prea numeroase pentru a le menționa aici, congresul a găzduit numeroase sesiuni plenare, conferințe ale celor mai importanți specialiști în domeniu, reuniuni ale Asociației europene pentru studiul religiilor (EASR) și ale Societății italiene de istoria religiilor (SISR). De remarcat participarea, devenită constantă de-a lungul anilor a mai multor cercetători români din generațiile mai tinere, precum Alina Pătru, cu o comunicare privind fenomenul religios în societatea românească de azi [2], Eduard Iricinschi, în panelul „Ritualized Emotions (I): Power, Hierarchies, and Emotional Strategies in Social Structures” (alături de alți trei cercetători italieni), Daniela Dumbravă (cu o comunicare privind explorările asiatice ale lui Nicolae Milescu), Bogdan Tătaru-Cazaban (despre abordarea religiilor în opera de tinerețe a lui M. Eliade) și Daniel Dumitran (despre iluminismul evreiesc și chestiunea toleranței în spațiul românesc și central-european), în cadrul celor două sesiuni ale panelului „A Comparative Religious History of Central-Eastern Europe, 1500-2000: Problems, Methods, Perspectives” [3].
În încheierea acestor rânduri, menționăm că următoarea conferință EASR va avea loc la București, în luna septembrie a anului viitor, la douăzeci de ani după prima conferință găzduită în România: o revenire oarecum simbolică la locurile matriciale ale lui Eliade, unul dintre părinții fondatori ai istoriei religiilor ca disciplină academică.

Gabriel Badea
(nr. 9, septembrie 2025, anul XV)

NOTE

[1] Giovanni Casadio & Márcia Maria Enéas, „Pettazzoni’s Integrative Approach to the Science of Religions”; Sorin Antohi, „From Historicism to Cognitivism: Ioan Petru Culianu and he History of Religious Studies”.
[2] A. Pătru, „Religious return and individualization in present-day Romania. The 2024 presidential elections and their significance for the study of contemporary religious dynamics”.
[3] D. Dumbravă, „The peoples descended from Iafet and Ginghis Khan – an investigation into the development of religion and proto-ethnography in the exploration of Nicolae Milescu (1675-1676). A comparative historical-religious study”; B. Tătaru-Cazaban, „A Question of Subjectivism? Eliade’s Approach to Religions in an Early Manuscript Note”; D. Dumitran, „The Jewish Enlightenment and the Issue of Tolerance in Central European and Romanian Context”.