Se pregătește a treia ediție a proiectului Baroque Urban

Inițiată în 2016, expoziția anuală Baroque Urban [1] a devenit unul dintre evenimentele culturale importante ale Timișoarei. Conceptul care stă la baza acestui demers cultural s-a născut din realitatea artei baroce care caracterizează spațiul pe care îl locuim, care ne influențează, care ne inspiră. Această realitate culturală a barocului est-european a fost secondată de dorința depistării caracteristicilor anticlasice din arta contemporană românească și de promovarea acestora. Tocmai aceste caracteristici, privite din perspectiva similitudinilor cu arta barocă, devin motive de inspirație și forță creativă pentru diferiți artiști contemporani. Dar ce a adus în prim-plan barocul și cum a reușit proiectul Baroque Urban să se manifeste atât de complex în spațiul cultural timișorean?
Termenul de baroc definește atât un curent artistic, cât și o perioadă istorică europeană. Barocul ca stil artistic apare la mijlocul secolului al XVI-lea în Italia de astăzi și, pe filiera nordului Europei meridionale, pătrunde apoi în cultura franceză și în cea germanică. Potențialul inovativ al Barocului este atât de intens, corespunde atât de mult căutărilor vremii, încât acesta influențează cultura Țărilor de Jos, a Spaniei, Portugaliei și a sudului Americii.
Putem sublinia, printre caracteristicile principale specifice stilului: dramatismul compozițional și de expresie, efectele teatrale, contrastele puternice. Pe lângă acestea, Robert Ducher surprinde „rolul detaliilor exuberante, precum și caracterul grandios al operelor.” [2] Numeroși teoreticieni precum: Jean-Jacques Rousseau [3], Jacob Burckhardt [4], Heinrich Wölfflin [5] și mulți alții au fost atrași de aspectele culturii baroce și au dedicat studii complexe acestui fenomen cultural.
Dacă în Italia orașe precum Roma, Veneția sau Florența sunt cunoscute pentru bogăția identitară adusă pe filiera artei baroce, în România centre urbane precum Timișoara, Arad sau Oradea păstrează în structura lor identitară o suită de elemente culturale baroce. Teoreticiana Rodica Vârtaciu subliniază în introducerea studiului referitor la valorile artei baroce în Banat: „Arta din capitala Imperiului, reușind să adune în creuzetul ei, pe lângă cele învățate de stilul italian, preluat cu exuberanțele sale, căruia i s-a adăugat pasiunea pentru rococo-ul francez și influența decorativă germană, rezultată din atracția pentru ornament, a ajuns una dintre cele mai complexe manifeste ale barocului european”. [6]
Faptul că proiectul expozițional Baroque Urban este în 2018 la a treia ediție reprezintă dovada faptului că acesta s-a manifestat într-un moment propice, într-un loc potrivit. Nevoia de afirmare a particularităților baroce specifice spațiului nostru s-a întâlnit cu viziunea artistică a unor creatori precum Gheorghe Fikl, Josepha Blanchet sau Virgilius Moldovan, care au precedat realitatea întâlnirii și au făcut posibile expozițiile din 2016 și 2017.

Primele două ediții ale Baroque Urban-ului au fost găzduite de Muzeul de Artă Timișoara. Lucrările artiștilor promovați au fost amplasate în spațiile dedicate expozițiilor temporare de la etajul al doilea al Palatului Baroc din Timișoara. În 2016, prin expoziţia lui Gheorghe Fikl, considerat unul dintre artiştii recunoscuţi ca exponenţi ai stilului neobaroc, s-a promovat o direcţie clară, evidentă, a exprimării preţiozităţii, a excelenţei, a opulenţei, a luxului specific curentului istoric şi evidenţiat prin intermediul picturii contemporane. „Lucrările lui Fikl se găsesc și în colecțiile private ale unora dintre cele mai importante case regale din Europa, chiar și în cea a Prințului Charles de Wales care deține două lucrări ale artistului.” [7] Din această perspectivă, Gheorghe Fikl se încadrează în aceeaşi categorie de pictori apropiaţi de polii puterii decizionale precum Diego Velázquez (1599-1660), Peter Paul Rubens (1577, 1640) sau Jakob Jordanes (19 mai 1593 – 18 octombrie 1678).
În 2017, expoziția lui Virgilius Moldovan a adus la Muzeul de Artă Timișoara peste 5.000 de vizitatori. Sculpturile mari, greoaie, carnale, asimetrice, agresive, nudurile ostentative, ameninţătoare, au fost aduse publicului ca o imagine monumentală a distorsiunii fizice şi psihologice la care poate ajunge omul, ca un semnal de alarmă adresat percepţiei contemporane. Publicul de artă a fost adus faţă în faţă cu spaimele sale, cu himerele, cu o serie de imagini ale deconstrucţiei umane care ne trimit cu gândul la portretişti din perioada barocă precum Frans Hals. Acest tip de atenţie acordată detaliilor, de pasiune pentru surprinderea psihologiei personajelor studiate devine sursă de inspiraţie pentru artişti contemporani precum Jeff Koons sau Fernando Botero.
Ce poate urma unui eveniment atât de impozant precum aducerea în atenția publicului timișorean a lucrărilor lui Virgilius Moldovan? Ediția din 2018 a proiectului vizual dedicat reevaluării influenţelor Barocului își dorește să pună accent pe alte calități ale perioadei menționate preluate în arta contemporană. În 2016 şi 2017 au fost promovaţi artişti performanţi, singulari, atrăgători şi uimitori prin centralitatea, clasicitatea şi opulenţa de care au dat dovadă din punct de vedere conceptual şi tehnic. În 2018 dorim să evidenţiem faptul că Barocul a fost o primă perioadă culturală de emancipare a femeii, iar drept mărturie a acestui fapt stă manifestarea unui număr mare de pictoriţe precum: Élisabeth-Sophie Chéron (1648- 1711), Mary Beale (1633-1699), Giovanna Garzoni (1600-1670), Artemisia Lomi Gentileschi (1593-1654), Rachel Ruysch (1664-1750) şi altele.
Luând în considerare acest aspect, conceptul Baroque Urban 2018 are în vedere promovarea unui grup de artiste contemporane în opera cărora se întâlnesc o serie de caracteristici ale neobarocului. Din punct de vedere al spațiului, proiectul de anul acesta vizează o descentralizare a expoziției, o deschidere a acesteia către publicul larg, prin abordarea a două spații dedicate artei contemporane: spațiul urban și o galerie de artă contemporană din Timişoara.

Artist Gheorghe Fikl, ediţia I,  2016, credite foto Constantin Duma, sala barocă a Muzeului de Artă din  Timişoara


Artista Josepha Blanchet 1,  ediţia I, 2016, credite foto Constantin Duma, palatul baroc din  Timişoara


Muzeul de Artă din Timişoara cu bannerul Baroque Urban, 2017, ediţia a doua, credite foto  Dana Moica


Artist Virgilius Moldovan, 2017, ediţia a doua, credite foto Dana Moica, palatul baroc din Timişoara


Artist Vlad Jelmărean, 2017, ediţia a doua, credite foto Dana Moica, Palatul Baroc din Timişoara

Andreea Foanene
(nr. 3, martie 2018, anul VIII)

NOTE

1. Sursa: https://baroqueurban.ro/, ultima accesare: 25.01.2018.
2. Ducher, Robert Caractéristique des Styles Ed. Flammarion, Paris, 1988 pp.101-102.
3. În 1768, în dicţionarul de muzică barocă, Jean-Jacques Rousseau descrie muzica barocă asemănând-o cu o armonie confuză, încărcată de modulaţii şi disonanţe.
4. Jacob Burckhardt (1818 -1897), istoric şi filosof al istoriei şi culturii elveţian, elaborează în 1855 Le Cicérone, guide de l'art antique et de l'art moderne en Italie (Der Cicerone. Eine Anleitung zum Genuß der Kunstwerke Italiens). Recunoscută ca o carte esenţială a cunoaşterii artei italiene, publicaţia nu este un cumul de biografii artistice, ci analizează diferitele funcţii ale artei din perspectiva civilizaţiilor care au generat acel tip de cultură.
5. Heinrich Wölfflin (1864-1945) publică în 1888 volumul Rinascimento e Barocco, în care expune cercetările sale despre cele două perioade artistice.
6. Rodica Vârtaciu Medeleț, Valori de artă barocă în Banat, Ed. Triade, Timișoara 2015, p. 28.
7. ***, Baroque ǁ Urban 2016 From Baroque to Neo-Baroque: sursa: https://baroqueurban.ro/baroqueurban/